Ziua a douazeci si saptea

Toate drumurile duc spre tine
Toate florile duc spre toamna
Toate literele sore cuvant
Si toate minunile spre Dumnezeu.
Toate mainile spre imbratisare
Toate glasurile spre cantec
Si toate povestile spre inceputuri.
Toate tarile spre Nicaieri
Toate ceasurile spre timp
Si toate imbratisarile spre plinatate.
Toate visele duc spre clipa
Si tot nisipul spre intuneric
Toate cuvintele duc spre rugaciune.

Ziua a douazeci si sasea

Oamenii singuri
Au o parte de suflet populata cu ingeri calatori
Tesatori de clipe de sidef.
Ei locuiesc in partea centrala a sufletului tanar.
Oamenii singuri
Depind adesea de partea sufletului populata cu mobila veche,
Plina de praf si de celule de piele moarta
Unde si-au strans cartile aranjate in ordine alfabetica in biblioteca.
Oamenii singuri
Au de definitivat un plan de construire a zilei, bazat pe nevoile inregistrate la bursa de valori a timpului
Unde ceea ce ar fi putut fi ranjeste la ei had,
De parca prezentul ii ocoleste de fiecare data.
Oamenii sunt cu totii singuri.

Ziua a douazeci si cincea

S-au strans norii pe cer si au dospit acolo pentru mai multe zile.
In convietuirea dintre ei, seful nor e negru de suparare.
S-au pierdut firele de ploaie in drumul spre rai
Si s-au incurcat timbrele postale pentru casuta cerului intunecat.
S-au intinat cu uleiuri negre oamenii de serviciu ai norului alb
Si si-au pierdut pecetea de suflet.
Au dospit norii pe cer zile intregi
La asteptarea venirii clipei Z.

Ziua a douazeci si patra

Ti-s ochii jucausi, iubite,
Imbratisezi clipele cu ochii inchisi,
Sa nu hipnotizezi prezentul.
Ti-s mainile reci, iubite,
Cand in imbratisari vinovate strangi fantome in jurul tau.
Esti o parte aici si o parte acolo, iubite,
O zi azi si o luna ieri,
Anul de maine e deja prins in albumul cu fotografii alb-negru din secolul trecut.

Ziua a douazeci si treia

Mi-am crescut brazii falnici in jurul mormantului.
Le vorbesc in fiecare zi, la rasarit,
Le cant cantece de leagan si ei imi raspund la fel.
Imi canta cantece de viata
Muritoare
Ziditoare
Curgatoare
Varste de aur sid e argint si iarba aromata.

Ziua a douazeci si doua

Copilul tremura pe dinauntru la auzul unei muzici nesfarsite de note sidefii
Fac o hora in jurul sufletului lui, in fiecare seara, la apus de lume,
Se destinde Calea Lactee si pornesc ielele la plimbare
Cu umbrelele in mana, cu pantofi cu toc,
Cu fuste peticite de scrisori de amor.
Plange copilul in fiecare seara in amurg
Sa ii pecetluiasca Dumnezeu destinul cu roua,
Sa ii stranga Dumnezeu lacrimile in celule,
Sa ii impietreasca Dumnezeu visele in trunchiuri de copac.

Ziua a douazeci si una

Carduri, carduri ma inconjoara,
Zanele, ielele,
Clipele, rastimpii, codrii,
Izvoarele de taceri si umbre,
Susurande si deochiate de minuni ceresti.
Carduri, ganduri de pribegie imi canta,
In celulele si porii parului de unicorn,
Al albastrului de ocean inecat,
Al ibricului presarat cu dorinte,
De sare, de caine, de oase sfaramate in sapte zari.

Ziua 21

Se schimba garzile la cetate.
Sunt departe de casa, dar am acelasi miros in nari ca de fiecare data, toamna, acasa in curte.
Miros de nuci.
Avem un nuc urias - o lume de sine statatoare, in gradina
Si inchid ochii si las mirosul si imi incalzesc cotloanele infrigurate.
Si zboara frunzele nucului spre mine si ma ridica in aer, iar eu
Privind cerul abia albastrit
Ma simt atat de vie.

Ziua a douazecea

In ziua cu numarul douazeci
Mi s-au oprit mintarele ceasului in dreptul statiei de tren T
Si s-a produs implozia de monstri, faraoni, minotauri, vise.
M-am oprit si eu si l-am fluierat pe Sisif
Sa isi aleaga o alta cale.
Sisif m-a privit razand si a continuat sa impinga uriasa piatra in sus.

Ziua a nouasprezecea

Cateodata, Dana are frisoane,
Ii trebuie ajutor sa isi mentina echilibrul intre azi si ieri,
Momente in care timpul se sparge in bucati de ceara, tot mai lichida si mai lichida, ce se topeste in dreptul soarelui de dimineata.
Altadata, ingerul o transporta pana sus, la etajul n al constiintei
De unde simte cum pacea ii coboara in suflet, si unde doarme cel mai bine.
In principui, media sentimentelor din cartea statistica a Danei este un numar pozitiv.

Ziua a optsrezecea

In traseul sinusoidal al bolilor de om o etapa absolut necesara e data de doza de trezire.
Pana atunci, ti-s picioarele programate spre vest,
Iar corpul e creat sa se zbata pe dinauntru.
De la trezire, ti se desteapta simturile,
Si cuvintele iti creaza insule si autostrazi si paduri,
Si melci obositi de atata privit sinele de tren.
De atunci, drumul bolii de om o ia invariabil inapoi
Spre radacini.

Ziua a saptesprezecea

In inima e un caus pentru monezile de prisos
Gasite ca valoare adaugata pe strada,
Pitite acolo, vin piticii in fiecare seara la inventar,
Ingerii se strang in sedinte manageriale si hotarasc cum sa investeasca capitalul.
Asa se nasc visele.

Ziua a saisprezecea

Zorii zilei m-au trezit imbuibat
Cu ochii mari, cu mainile inclestate pe firul de iarba care nu mai crestea.
M-am oprit in fata Soarelui si atunci mi-au ajuns minutele acasa.
Mecanismul a inceput sa toarca in inversul materiei
Nu o sa mai stearga niciodata ploaia pasii mei care au fost.

Ziua a cincisprezecea

Si culoarea mai culoare
Si gaza mai gaza
Si mersul mai incovoiat in jurul drumului grav
Al cerului si al cercului de foc
Al butonului de cristal din dreptul inimii.

Ziua a paisprazecea

Pisicatule
Tu stii gustl pietrei si al nisipului galben?
Ti s-au inchegat ochii a lumina galbuie, de seara, in jurul fluturilor mov?
Mie mi s-au impietrit visele in albume de 10 pixeli si nu mai gasesc cheia lor
Sa le trec vama dincolo de mana cea grea a boxerului Gica.

Ziua a treisprezecea

Sprancetorul s-a auzit pe sine in spatele firului muscat de iarba
S-a speriat vazand sarpele incolacindu-se in jurul parului
A iutit o roata de foc si...Tusti! Inapoia timpului pierdut
Tipa la miscrofon adunare literelor nebune
A semnelor nebune si a orelor nebune
Adunarea cifrelor de doi si trei in jurul parului cu sarpe
Adunarea lui sapte cai veseli si a lui minciunica
L-au strans pe sarpe in brate in jurul Caii Lactee
Si l-au invatat sa inghita aur ars.