Ziua a patruzecea

Ce am vrut sa iti spun:
Sa iei lutul incet cu inima in palme si, aievea, sa-l imbraci in praf,
Sa se cante si descante pe sine
Firul lutului imbracat de nunta.
Apoi, sa se imbratiseze sufletul tau in jurul coloanei de foc,
Pana se face scrum.
Atat i-a fost, si o sa-i faca inmormantare cu cozonaci galben mirositori
Imprejmuiti de vise.

Ziua a treizeci si noua

Nu o sa se casatoreasca nicicand
Le-au spus oamenii rosii ursitoarelor.
Are trupul intre pietrele A si B,
Si sufletul hoinareste aiurea,
Printre sufletele copiilor din parc, ale doamnelor profesoare si ale doamnelor serviete, ale sotiei domnului primar si ale cainilor imbalosati.
Nu o sa se opreasca la nimic,
Le-au spus oamenii rosii ursitoarelor,
Nici la oftat si nici la a ingemana degete,
Nici la gradini sau la umbre sau la lumini in relief,
Sau la vise sau la mortii putreziti aiurea in nori.
S-au pierdut cuvintele ei de acum in spatele campurilor uriase cu telina verde, si au inmugurit salcami si castani si copaci de dragon.
S-au ajutat, unele pe altele, sufletele, sa moara.

Ziua a treizeci si opta

Cel mai bine ma simt la granita cu soarele rosu.
Acolo mi-s in siguranta pixul, cheia, Lacatusul Sef imprumutat de la ingerul pazitor,
Pragul de usa taiat in piatra,
Puful magic de rata salbatica,
Si aripa de dragon.
Acolo s-au nascut parintii mei, Mama si Tata.

Ziua a treizeci si saptea

Am povestit adesea cu geana cazuta in farfuria cu ciorba.
Azi am decis sa ii iau un interviu, in incercarea aproape disperata, as spune, de a opri migratia genelor.
De ce raman ochii fara gene, am intrebat-o,
Ele sunt antenele pentru armanta de extraterestrii inarmati cu energie galbena,
Care protejeaza visele pamantenilor, mi-a spus.
Pleaca in semn de protest impotriva masurii 39 adoptate in Parlamentul Galben.
Care e masura aceea?
Interzice lasarea nesupravegheata a viselor, inclusiv a cosmarelor,
Si reduce numarul zilelor de concediu al genelor la 10.

Ziua a treizeci si sasea

Mi-am adus aminte de dimineata zilei in car ai scos fumul din piata.
S-au strans multimile sa scandeze in jurul tau.
Au venit copii cu acadele, privindu-ma maniosi ca am alungat fantomele aievea.
Imi amintesc si acum clipa cand ai alungat dragonul din bucatarie.
Mancase toata sfecla si zaharul pudra
Si acum abia mai putea iesi pe gaura cheii.
Imi amintesc si acum cand s-au potolit rasetele din somnul meu
You summoned them
In jurul cozii portocalii a pisicii vecinei tipului de la 5.

Ai facut atatea pentru mine, Superman!

Ziua a treizeci si cincea

Intr-o zi, am sa ma strecor la tine
Si am sa verific toate lacatele si incuietoarele
Si sticla si firele de nisip
Si sufletele ingemanate si imbratisate a moarte pe covor
Si dimineata, si soarele
Si stelele si cerul despicat
Si vidul necuprins care se casca in chiuveta din bucatarie.

Ziua a treizeci si patra

Uite asa ma uit in oglinda
De parca mi-ar fi facut cu ochiul nemurirea.
O floare tie, una tie, si una tie, bunicule.
Mi-ai soptit atunci ca o sa ne vedem la 3, la o cafea si o dulceata de mure.
O floare mie.
Ma uit asa la mine in oglinda, si mi se pare
Ca mi-am pierdut gramul de nemurire donat prin marinimia bunicului meu.
Si asa am infiintat fundatia caritabila pentru supereroi.