De aur

De aur ti-s bratele lungu pana in catapulte,
De margean ti-s unghiile,
Ti se sparg ochii de lumina,
Iti place sa te oglindesti aievea in vocea mea,
Si intorci cheia ca intr-un robot alambicat care gateste pilaf cu orez si ciorba de pui a la grec in fiecare zi de marti.

Fantoma

M-am imbolnavit aievea,
De visul de dantela roz.
Mi-am zburat creierul,
Satula ca ma doare atat de des,
Imi tiuie capul si mi s-au radiografiat visele prea multe,
M-am stramutat cu sange cu tot in ghiveciul cel de lut al omului fantoma.

Pacait

Si atunci, ma intrebam intruna,
De unde ma asurzeste mersul sacadat al trenului prin mijiri,
De unde am oprit eu musca verde pe pleoape,
De ce i-am legat un bilet porumbelului, si apoi l-am omorat,
L-am pus sa traiasca pe un cos infundat.
De ce e cainele curat, iar parintii opintiti in visele mele,
De ce e pelicula neagra in partea aia a sufletului,
De ce ma traverseaza meridianul 0,
De ce nu mai stiu cum ma cheama si de unde vin.

Biciul

Mi-am studiat tacerea, si nelinistea, si aureola gri de lasitate.
M-am scobaltit si mi s-au scofalcit unghiile intrate demult in carne,
Am tinut colivia inchisa,
Calului i-am zis "Cea",
Opinteste-te incolo, nu mai asurzi copitele!
Sufletul imi tremura inca de atunci.
Degeaba i-am inserat perfuzii permanente.
Nu mai merge, omule, nu mai pot.
Atata mi-e de somn...