Ziua a treia

Straturi, straturi, mere coapte se astern peste mintea mea insingurata.
Mi-am luat amintirile impodobite cu sori
Si le-am rescris inainte sa dispara.
Mi-am pus lumina in privire, sa ii calauzeasca pe marinarii pierduti.
Mi-am pus hainele cele noi, m-am intins in iarba.
Mi-au crescut fire in cerul gurii intai, apoi au inceput sa imi cuprinda bratele, si picioarele, si degetele toate, si unghiile au cazut primele.
Obositi, obrajii s-au pierdut intr-un plans scofalcit, intors spre dincolo.
Ochii i-am tinut deschisi.
Vad doar iarba.
E inalta, mai inalta decat ideea de la inceput
Pana la cer.

Si a fost odata, ca niciodata, un om fericit cu el. Multumit. Cu lanturile deschise si cu o inimia larga, zemoasa ca un pepene rosu, dulceag. Si a fost odata ca niciodata o mare de intrebri care inconjurau casa de piatra a omului cu inima de pepene rosu. Cu semne mari si mici, cu fonturi diferite, tasninde de unde nici nu te-ai astepta sa tasneasca asemenea intrebari deschise si sprancenate.

Povestea 10001
Dimineata ma trezesc fix la ora stabilita si deja stiu ce urmeaza sa fac in ziua aceea.
Dimineata...nu, nu, povestea asta trebuie sa fie a unui invingator. Sunt destui invingatori aici. Neschimbati de nimeni. Povestea unui om fericit.
Sa purcedem la drum, deci.
Dimineata ma ia intotdeauna prin surprindere. Sunt un om norocos. M-am obisnuit ochiul cu lumina zorilor, ingalbenita, incatusata, roza, mangaietoae. ma ia de fiecare data prin surprindere, iar asta se simte in cafeaua pe care o pregatesc si o vand clientilor mei.
Boabele murmura multumite in masina de macinat...a pace, a desfrau, a regret; eu zic ca am un simt special al cafelei prajite. "Cafea in cautarea unui suflet ingandurat." Imi place sa ma consider un alchimist.
Doamna de la trei bea cafeaua cu mult lapte si zahar.
Domnisoarei ii place caramelul, iar bancherul bea cafea fara zahar. Cand il asteapta o tranzactie importanta ii pregatesc o cafea cu menta.
In dimineata aceasta, m-am inhamat cu cartea de bucate si am ajuns la timp pentru cafeaua cu vanilie a postasului. Ma cauta deja cu privirea.
Imi place munca mea. Asa ne-au spus la workshop. Mie mi-au spus sa imi repet asta in fiecare dimineata, de cate ori ma simt demotivat. Cand mi-au zis asta, m-am simtit si mai si. Ca un 4 din acela abia tarandu-se pe singurul lui picior.
Nu imi spun asta niciodata. Ajunge sa imi beau cafeaua in fiecare dimineata. Asta le spun si lor: "Ajunge sa va beti in liniste cafeaua. Aveti timp. E al vostru de drept. Nimic altceva. De dilatat, de contractat. Cine stie? De baut cafeaua."

Am nascut un cuvant azi-noapte, pe cand dormeam alunecat intr-o balta de vise razlete
Ca avioanele, ma bombardau asemeni mustelor negre, de vise si pareri,
Cuvintele,
Nascute prin porii pielii,
Cosmetic aranjate, pregatite pentru orice in afara de nasterea unui cuvant.
Mi-am lasat zborul sa continue,
Avionul fara copilot mai avea cale lunga de strabatut.
Traiectoria spre tara cuvintelor imi revine brusc in minte,
Si ma dor brusc palmele de atata nastere de neant.

Povestea omului care si-a pierdut visul sau a inimii confiate

Mi-am cumparat o inima confiata, sa o pun ca brosa la camasa mea de birou.

In felul acesta, colegii vor sti ca am o inima predispusa la impliniri, dar pe care eu, prin liberul meu arbitru, am ales sa o afisez ca fiind confiata.

Am dejucat in felul acesta planurile surorii mele, Bucuria, de a ma vedea purtand lacrimi in ochi.

I-am spus ca lacrimile sunt doar risipa de apa si sentiment.

Adeseori ne intalnim intr-o statie de alimentare a cartului.
Mananci un sandvis cu sunca, invelit in staniol de mama ta.
Nu mai inteleg nimic.
De ziua mea, imi doresc un oracol din Delphi sa fie schimbat pe cartul meu de jucarie.

De aur

De aur ti-s bratele lungu pana in catapulte,
De margean ti-s unghiile,
Ti se sparg ochii de lumina,
Iti place sa te oglindesti aievea in vocea mea,
Si intorci cheia ca intr-un robot alambicat care gateste pilaf cu orez si ciorba de pui a la grec in fiecare zi de marti.

Pacait

Si atunci, ma intrebam intruna,
De unde ma asurzeste mersul sacadat al trenului prin mijiri,
De unde am oprit eu musca verde pe pleoape,
De ce i-am legat un bilet porumbelului, si apoi l-am omorat,
L-am pus sa traiasca pe un cos infundat.
De ce e cainele curat, iar parintii opintiti in visele mele,
De ce e pelicula neagra in partea aia a sufletului,
De ce ma traverseaza meridianul 0,
De ce nu mai stiu cum ma cheama si de unde vin.

Biciul

Mi-am studiat tacerea, si nelinistea, si aureola gri de lasitate.
M-am scobaltit si mi s-au scofalcit unghiile intrate demult in carne,
Am tinut colivia inchisa,
Calului i-am zis "Cea",
Opinteste-te incolo, nu mai asurzi copitele!
Sufletul imi tremura inca de atunci.
Degeaba i-am inserat perfuzii permanente.
Nu mai merge, omule, nu mai pot.
Atata mi-e de somn...

Portret

Iubitul meu e îmbrăcat în paşi.
Laolaltă cu nopţi, zăpezi şi amintiri troienite,
Mâinile lui cuprind sărutul.

Lumina

Dragostea mea încape într-o coajă de nucă.
Poleită în argintiu, atârnată în Pomul de Crăciun,
Îmi împodobeşte serile cu lumină.
S-au strâns porumbei la ferestre.
"Doamnelor şi domnilor, un fenomen nemai-întâlnit!
Curcubee şi porumbei se strâng în fiecare seară la balconul unui apartament din Cluj."
E mai bine aşa, să o ţin în căuşul palmelor.
E mai linişte şi inima bate acum mult mai disciplinat.

...

Mi-am pus haina cea neagră,
În onoarea fiicei pierdute a Babilonului,
Blocată în căutarea timpului pierdut,
A rămas captivă peste timp, în sfera cea mai mică.
Port negru de aici încolo,
Până când găsesc perla.
Fiica Babilonului își va înființa nemurirea de îndată ce va răsuna Cuvântul dătător de putere.
A murit fiica Babilonului. Arde în flăcări pătrate, sfâșietoare de milă și de pierzanie.
S-a stins perla.
Negrul meu e de mărgean curat,
De lacrimi.

De cealaltă parte a orei 0

De cealaltă parte a orei 0
S-au îngemănat zilele
S-au împreunat arcașii
Au pierdut săgețile
În spatele minutului terminus.
Ai pierdut trenul, iubitule.
Șinele mă dor și mi-au tăiat omoplatul,
Umerii îmi tremură de greutatea visului,
Genele îmi cad una câte una,
Și minutul se apropie ca un vid.
De cealaltă parte a orei 0
Norii au culoarea nisipului scurs,
Ars de femeia făcătoare de figuri în ceară.
Pârjolit, soarele s-a retras în cochilia cerului pierzător.
De cealaltă parte a orei 0,
E totuși frig.

Zicere

Timpul îmi spune să ţip,

Să iau secunda şi să îi suflu în timpane,

Să o asurzesc şi să  îi torn în eprubete magia, unde oţelul amortizează trăiri

Despăgubite cu aer curat.

Descânt

Și din câte zile am ales să trăiesc

Și din câte visuri

Și din câte minuni

Și din câte zâmbete

Am oprit minutarul spre nord

Am învartit globul ocular să înceapă să ronțăie timpul

Și am trăit.

Am cladit o minune cu tine, am croșetat un goblen de Paris, îngalbenit de vreme, pentru mama, și o pălărie de paie, pentru tata,

Și le-am atârnat pe toate la uscat pe balcon.

Apoi, am întors globul ocular spre sud.

Am început să zâmbesc

Am oprit viața de acolo și am pornit la plimbare.

Între timp, tu ai murit.