Salut.

Am intrat azi în metrou, după ce am alergat ca un nebun sa îl prind, ca să ajung la serviciu înainte de 8 fix. Iar nu găsesc niciu loc liber, şi se uită toţi la mine de parcă am picat de pe lună. Ce vă uitaţi, măi, aşa? N-aţi mai văzut barbat?

Bucureştenii ăştia se cred atât de speciali. Morali. Cu standarde ridicate. Doamna de lângă mine s-a ferit când m-am aşezat şi s-a uitat dispretuitor la geanta mea de piele. Da, doamnă, unii bărbaţi poartă genţi. De piele.

“Supermassive black hole…”

Piesa asta e super mişto. Oare când îi prind pe ăştia în concert? Ce m-aş muta şi eu pe dincolo, la unguri, sau măcar la austrieci. Aş putea găsi şi eu un bărbat ca lumea.

Mi-a zis un coleg de muncă despre un site de socializare. E-Cupid îi zice. Şi mă gândesc serios să încerc şi varianta asta. Barurile gay din Bucureşti sunt cam aiurea, se holbează toţi la tine şi parcă le e şi ruşine că se află acolo. Stau aşa, cu orele, cu paharele în faţă, şi tac.

Cea mai interesantă conversaţie pe care am avut-o acolo şi care a durat mai mult de 15 minute, a avut loc acum şase luni. Cu un tip cam ciudăţel. Nu era deloc stilul meu. Mie îmi plac ăştia mai bine-făcuţi, care mai trec şi pe la sală din când în când, se îmbracă cu stil, şi au degetele lungi. Tipul ăsta de care îţi spun era un tocilar. Un tocilar bine îmbrăcat. Când l-am văzut cum se uită la mine, m-am gândit să îi zic să se trezească, că nu are nicio şansă cu mine. Nici nu ştiu ce m-a apucat şi cum am ajuns să vorbesc cu el. M-am trezit la un moment dat că mă sărută pe gură. Surprinzator de bine.

Ne-am vazut în fiecare seară timp de trei luni. Şi am început să ma îndragostesc, cred. Şi el a început să nu se mai poarte ca un tocilar. Era chiar deştept.

Acesta e talentul meu de a alege barbaţii ciudati.

Cred că am fost un cuplu frumos.

Acum sunt hotărât să folosesc site-ul ăla.

Trebuie sa cobor.

"Cioară borâtă. Uite la el, cum se îmbracă, parcă a ieşit pe bulevard în Paris. Şi cum are el cercel în ureche. Asta numai de la americanii ăia ni se trage. Cică îi zice democraţie. Azi-mâine îi lasă să aibă şi copii. Vine sfârşitul lumii."

"Şi mai şi vorbeşte singur. Săracu’."

Ăştia vorbesc despre mine.

 Bine m-am gândit eu să emigrez. Îi dau dracului cu ţara asta cu tot. Mă duc la unguri. Sau măcar în Cluj. Dă-l naibii de tocilar, bine ca nu m-a mai sunat. Nu ştiu de ce mă tot gandesc la el.

E-Cupid.

Măcar ungurii au reduceri în perioada asta a anului. Şi pot să merg la Viena la operă. E mai aproape.