Tata, femeia aceea a innebunit.
Cum ma joc, cum te joci, cum se joaca,
De-a margeanul inraurat, de-a praful colbit, de-a drumul albit de pasii tai.
Tata, femeia aceea canta in ploaie.
De-a mainile tale intinse aievea spre rasarit, de-a ochii tai inchisi, razand in spatele pleoapelor.
Tata, femeia accea ma ia de mana si imi inchide ochii.
De-a desteptarea in randul mortilor vii, de-a suparare, de-a iubire intoarsa pe toate fetele si calcata cu fierul de calcat, de-a trezire alaturi de tine intr-o dimineata innorata, cu scantei in ochii negri ai Fecioarei de la capatul patului.
Tata, femeia aceea ma priveste ranjind din oglinda.