Ziua a noua

M-am oprit o clipa si m-am uitat in urma.
Am apasat pe Pauza de cativa ani si am fugit sa hoinaresc
Apele, clipele, peretii, dalele de piatra, trupurile, pielea,
Mi-au atarnat atata timp pietrele grele, in buzunarele sufletului,
Si nici macar nu am stiut ca exista.
M-am trezit fara ceasul desteptator.
Am intins mana dupa el, l-am cautat in intuneric
Am asteptat sa sune a descant,
M-a mintit si a ruginit.
Intre timpul de atunci si timpul de acum,
Au napadit buruieni in Calea Lactee
Ti-ai pus ochelari, iubite,
Si ma trezesti in fiecare dimineata la 6.
Sa ma grabesc.
Nu ma mai grabesc.
Abia ce m-am trezit
Lustruiesc desteptatorul si fac lumina in jurul meu
Sa ma incarc de ziua de azi.
Ziua in care m-am nascut pentru a noua oara.

Ziua a opta

Si unde mai pui ca minciunile au crescut in fata casei inalte, verzi cu flori mov, hade, strambandu-se la mine de fiecare data cand ajung acasa. Mi-am cumparat niste ochelari speciali, de pe amazon, care sa ma ascunda de ele si pe ele de mine, Se pot uita la mine cat vor, se pot holba la tobla mea plina cu fapte bune si, inciudate, pot chiar sa se apuce sa strige. Nu imi pasa nici de florile lor mov, nici de spinii lor.
Asa am zis in prima zi.
In noaptea aceea, au inceput sa imi bata in geam, ele, buruienile cele colorate, fosforescente si leganandu-se in ritm de descant. Au crescut si mai mult, sunt si mai inalte, imi bat in geam insistent, se holbeaza la mine cu coltii iesiti in afara, insangerati.
M-am speriat si mi-am luat pixul in mana, sa scriu mult, siruri de cuvinte, sa curga, dincolo de foaia alba de hartie si dincolo de aerul greu din camera mea.
Literele s-au luat de mana si au inceput sa alerge prin camera, speriate. Mi-au spus ca nu sunt atat de puternice incat sa lupte cu buruienile colorate. Ca nici chiar cuvintele cele vechi, incarcate de sens, nu pot sa le faca fata. Pe de alta parte, toate cuvintele cele vechi s-au ascuns in resedintele de vara de pe malul Marii Negre, unde stau in fiecare zi la soare si citesc reviste mondene.
Lumea asta s-a intors cu susul in jos, m-am gandit, si am iesit afara.
Cum m-au vazut, buruienile cele colorate si-au luat ochii cei bulbucati in mana si s-au holbat si mai tare la mine.
Mi-au spus ca nu vor sa ma sperie, ca eu le-am creat, pana la urma, si eu sunt singura persoana care poate sa vorbesca cu ele. Mi-au spus ca vor sa taie razele soarelui, cuvintele viitoare, ca se pregatesc sa invadeze lumea cu intelesuri furate si sa paraziteze foile de hartie. Cuvintele vechi s-au retras, cuvintele noi sunt speriate si nu pot sa apere singure razele soarelui.
M-am hotarat sa lupt.
Am scotocit prin memorie, in cautarea unui inteles vechi, care sa fi ramas alaturi de cuvant, de pe vremea cand imi citea bunica povestile nemuritoare ale lui Ispirescu.
Mi-am scotocit buzunarele gentii de vise, in speranta ca mai e vreun cuvant incarcat pe acolo, dar am gasit doar cioburi de hartie ingalbenita de vreme, cu cuvinte sterse.
M-am pus pe plans.
S-au strans valuri, valuri de lacrimi fara cuvant.
Au inundat cartierul tot, pana la magazinul non-stop de la colt. Pluteau pufuletii si semintele Nut Line pe strada mare. Au venit pescarusii de la Atlantic si le-au pescuit una cate una, ducandu-le ca semn de pace cuvintelor ce vor veni.
Fiindu-le mila de tanti Sofia, care era in magazin si aranja ultimele pungi de pufuleti pe raft, in asteptarea studentilor care tocmai ce incepusera sesiunea, cuvintele viitoare s-au hotarat sa amane operatiunea "taierea razelor soarelui in jumatate".
Minciunile mele imburuienate s-au bucurat si mi-au multumit. In Cartea Cerului s-au sters certificatele lor de nastere si eu am ramas curata, cu memoria plina de jumatati de cuvant, si de povesti nemuritoare.

Ziua a saptea

Consumatorul Rac

Si imi trimit astia mii de mailuri sa ma tina la curent. Ca au oferte si au ceva nou pentru mine si si-au dat ei seama ce vreau si ce nu vreau si de ce. Stiu, nu va apucati sa ma priviti exasperati, stiu ca e marketing, ca doar sunt in breasla, cum s-ar zice.
Se ia un comportament. Se pune la miscroscop. Se studiaza. Se incadreaza omul intr-o categorie si se numeste "consumator". Si se trage linie si se trece la urmatorul comportament.

Numai va spuneam asa, cum imi trimit ei mie mailuri. Care "ei"? Cei care va trimit si voua. Si va anunta toate cele importante: sa nu uitati sa platiti facturi. Sa nu uitati sa cititi presa. Sa nu uitati sa va setati alarma si sa va retusati profilul si sa verificati contul si conturile si conturile celelalte si sa nu care cumva sa uitati parola, ca...atat a fost destinul vostru virtualo-modern!

Ce m-a apucat acuma damblaua asta cu mailul?

Pai m-am abonat si eu la horoscop, sa imi zica astrele cum imi merge. Ca ma bine-dispune. Colega mea de birou, Neli, e Leu. Si imi povesteste ca, mai nou, campania de marketing se face dupa zodie si ascendent. Ca a incercat sefu' sa adauge variabila asta in ecuatie pentru campania de vandut pantofi. Si cica a mers. De unde si-a dat seama? Revenue, cum zice americanu', ca de la el vine marketingul.
S-a scris cate un mesaj diferit pentru fiecare zodie, au modificat standul in magazin dupa zodii (inclusiv culoarea rafurilor), si s-au impartit fluturasi prin tot orasul. Si au crescut vanzarile. Si acum suntem la moda.

Da. A venit o doctoranda de la ISE ieri sa ii ia sefului interviu. Ca vrea sa scrie un studiu de caz la marketing despre metoda lui revolutionara.

Asa ca m-am abonat la horoscop. Sa imi zica in fiecare zi cum imi va merge. Si de atunci, imi vin mii de mailuri, care ma invata cum sa ma imbrac, cum sa vorbesc, imi spun care imi sunt defectele si calitatile si care imi sunt cuvintele preferate.

Am devenit un consumator Rac.

Neli zice ca mi-au spalat horoscoapele creierul. Ca mi-am pierdut ratiunea.

Eu nu mai cred nimic. Doar ca mi-au blocat astia mailul si nu am vazut la timp factura de la Electrica. Si mi-au taiat curentul. Si nu, Marte nu era degradat, sau retrograd. Whatever. Cum zice americanul.

Ziua a sasea

Stiri

Tastele s-au luat de mana si au pornit la cutreierat alfabetul si la atacat foaia de hartie. De ce se crede ea mai desteapta si mai cu stil. Au citit ele un interviu on-line, in care foaia de hartie marturisea cu stupoare ca nu stie cum pot tastele sa traiasca fixate mereu in acelasi loc, si in grup. Ca ea iubeste independenta si posibilitatea de a alege: sa fie in carte, sa fie un document oficial, o lucrare de control, o foaie de caiet sau o scrisoare. Ma rog, a fi scrisoare nu mai e de mult timp o meserie de viitor pentru o foaie de hartie.
Dar mai sunt si alte alegeri pe care o foaie de hartie, colorata sau alba sau cu patratele sau cu linii poate sa le faca, de indata ce se hotaraste cum vrea sa se metamorfozeze.
In acelasi interviu, foaia de hartie a marturisit, pentru prima data, ca exista un ritual de initiere a foilor de hartie. De fapt, fiecare menire pe care alege o foaie de hartie sa o aduca la indeplinire este pecetluita, la propriu, intr-un ritual la care iau parte toate suratele din breasla. Bunaoara, ea a hotarat sa aleaga sa fie o foaie de hartie intr-o revista de moda. Stie ca zilele ii sunt numarate, dar macar are posibilitatea sa fie lucioasa si sa aduca in fata cititoarelor unul dintre cele mai de pret mesaje de pe pamant: Femeilor, fiti puternice, frumoase, aranjate, independente!
Se simte implinita. A ajuns chiar in poseta unei doamne comisar de la Criminalistica. Acolo s-a intalnit cu o colega de liceu, care a ales sa fie foaie intr-o revista de cultura. "Dilema" ii zice. Plicticoasa rau, rau, foaia respectiva; nu-i de mirare ca a ales asa o soarta...Macar su tiparit-o cu ...respect. Nici vorba de hartie lucioasa. Dar era multumita. Cica a ajuns sa poarte un articol de-al lui Catalin Stefanescu despre un festival de film de la Cluj. Mda. Fiecare cu norocul ei.
Asa, foaia povestea despre ritual.
Ritualul presupune ca, indata ce a marturisit public alegerea unei cariere, foaia de hartie sa fie scrisa cu o penita veche, in coltul din dreapta jos. Foaia trebuie sa aleaga ce caractere va intipari penita. Cateodata, de atata emotie, coltul devine umed, se sensibilizeaza, si hartia e mai subtire in locul acela. Daca foaia de hartie e parte dintr-un caiet, acolo se formeaza colturile.
Si cum s-a ajuns la subiectul acesta sensibil, foaia de hartie vrea sa stabileasca, odata pentru totdeauna, ca nu e vina scolarilor pentru colturile din caiet!
Asa sa se stie!

In buletinul de stiri urmator, va vom prezenta replica tastelor la interviul cu foaia de hartie.

Ziua a cincea

"Ba! Stai, ba, unde te grabesti asa! Nu vrei sa vezi ceasul asta misto? E de la Paris, e Rolex, mancati-as!"

"Petre! Petre! Stai, nu fugi asa, inca nu a venit autobuzul de 5, degeaba te grabesti. E decat 4 si mama ne asteapta. Stiu ca ti-e foame, Petre, stiu ca te-ai saturat de drumul asta greu, Bucurestiul de departe cu autobuzul, si Dacosul ala s-a stricat pe drum. Nu fii suparat. Petre, nu pleca! Unde mergi, Petre, de ce nu ma astepti?"

Femeia cade in genunchi in autogara, in dreptul semnului care arata Garbova de Sebes.

"Curva! M-ai mintit tot timpul asta, si ai venit bortoasa dupa mine, si acuma vrei sa te iau. Ca nu pot io sta linistit, sa ma duc la munca, ca inainte, sa imi iau tigari de care vreau io, si sa pip in casa, daca vreau. Ce ii trebe ei, auzi, sa nu mai pip in casa, ca ii face rau copilului. Ce copil, ca nu e al meu. I-am spus eu, sa nu se joace cu mine, ca nu ii merge! Bine ca nu ma mai vede, sa stea acolo si sa boceasca, ca nu o baga nimeni in seama, curva. Ca cica sa vina ajutorul social si atunci avem bani. Da' de unde crede ea ca am atatia bani, sa ii cumpar ei haine si medicamente si ce ii mai trebe? Ca nici copilul ala nu a fost in stare sa il faca sanatos. Cine stie cu cine l-a facut, si mi-l arunca mie acuma in carca, ca lasa ca Petre e baiat bun si iarta. Am 25 de ani, si femei is peste tot. Si ma duc io inapoi la nenea Ilie, sa ma ia la el. Ii explic io ce s-o intamplat si de unde atata necaz pe capul meu, ca m-am trezit cu asta dupa mine in Bucuresti, si nu am avut ce sa-i fac. O sa zica sa o iau. Cum sa o iau, nenea Ilie, daca nu ii copilul meu? De ce sa cresc eu handicapatii altora? Da ce, crezi ca is azil? Ia-ma, nenea Ilie, inapoi la matale, si iti matur curtea, fac tot ce zici. Si nu mai fur, nenea Ilie, nu mai fur. Si ma duc si la biserica aia a vostra, daca vrei, numa ia-ma inapoi.
De ce nu am stat la Bucuresti? Da' ce sa fac acolo? Tiganie si viata scumpa, si cu asta gravida dupa mine, nu am avut unde sa stau si unde sa muncesc, si mi-a mancat toti banii. Am sunat-o pe mama, ca mi-am incarcat Cosmote-ul, si o zis sa viu acasa, ca ma asteapta. Si dupa aia, o sunat-o curva, si i-o zis ca vine si ea cu mine. Ca ii copilul meu. Si mama, ce sa zica, haidati draga, ca doar este o camera acolo in fundul curtii si puteti sta aci.

Io fug in Spania, la a lu' Secretaru'. Sa mor io daca nu. Da-o dracului de viata si de tinerete, ca una am, si pe aia sa mi-o manc cu o nebuna.

Nu ii copilul meu, stiu io. Ma minte, toate ma minte pe mine, ca is baiat bun. Si Petrica tace. Ui ca nu mai tac, nu mai tac!"

"Frate, ai un foc? Vrei un ceas? Am unu' bengos, bre, si te vad baiat cu stil".
"Ce vrei, ma?"
"Hai ma, da-mi un foc, esti baiat cu stil, nu vrei un ceas?"
"Nu vreau, ma, crezi ca mie imi arde de ceas? O plecat nebuna? Nu ai auzit-o pe una plangand in autogara?"
"Tu ai batut-o, ma? O venit acuma politia sa o ia, ca facea ca toti dracii. O dus-o la spital. Da ce i-ai facut?"
"Ce sa-i fac, frate, io nimic. Se tine de mine ca zice ca ii gravida."
"Hai ma cu mine, te fac domn, ca te vad baiat subtire. Hai ca trimit oameni in Germania, pleaca in seara asta, si mai am un loc. Vrei?"
"Du-te ma, ca tu ma minti".
"Sa mor io, nu fii fraier.Mai am un loc si ai scapat. Faci si tu un ban cinstit, si vii peste cateva luni, cand se mai calmeaza apele. Sa nu te gaseasca politia ca ai pus-o".
"Bine, ma, hai ca viu. Unde ii plecarea?"
"In sara asta la 10, de aici din autogara. Sa nu te joci cu mine, ca te prind".

"Ma duc in Germania, mama, nu plange, ca ma intorc. Ne-am certat, da, a plecat. Nu stiu unde. Nu ii copilul meu, mama. Is in Bucuresti. Cine m-o vazut? Te-o mintit, mama, is in Bucuresti."

"Borata ii tara asta, sa mor io."

Ziua a patra

Femeie divortata. Mai bine decat femeie nemaritata. Cat de cat, macar stii cum e. Si bate ceasul biologic. Tic-Tac. Tic-Tac.

Tot ce am vrut a fost sa ma iubeasca. Cineva. Cat de mic, de urat, de maimutoi, sau cu nasul mare. Nu imi pasa de diploma sau de contul in banca. Sau de gustul la imbracaminte. Uite asa s-au dus standardele, unul cate unul, am coborat stacheta si am ajuns aici, unde ma gasesti acum, unde ma gadesc acum, si unde te-am gasit acum, de fapt, ca eu te-am gasit pe tine. De ce te miri? Bine, te-am lasat sa crezi ca tu mai cucerit si alea-alea, ca doar nu degeaba am ajuns la...cati ani am? 40? La 35 cati ti-am zis tie ca am. Da, iubitul meu, EU te-am ales.

Pentru ca am nevoie de un tata pentru copilul meu. Cum care copil? Pai nu stii tu, oare, iubitul meu, ca te folosesc...ce cuvant urat si demoralizator...te implic in indeplinirea planului meu magistral si cincinal.
Asa mi-a spus pshiholoaga aia cu unghii rosii, de 25 de ani, cu un inel scantaietor pe degetul inelar de la mana stanga. Am urat-o din clipa urmatoare, cum mi-l flutura prin fata ochilor a ghinion, nu alta. Mda, mi-a dat ea ceva lectii de buna-purtare, un fel de cod pe care sa-l urmezi si sa gasesti un barbat in maxim 30 de zile. Cica succes garantat.
Bine, acuma nu stiu eu cat de mult a fost influenta ei, cat de mult am avut noroc cu Uranus in casa a doua, si cat de mult au contat slijbele maica-mii, dar cert este, iubitul meu, ca esti aici. Si, dupa spusele doamnei psiholog, in maxim o luna o sa imi oferi un inel din ala cu piatra scantaietoare, pe care sa il pun pe degetul mei inelar de la mana stanga.

Nu trebuie sa iti faci nicio, grija, iubitule, totul e aranjat. Am deja totul planificat, asa, cu Gant Chart, cum am invatat eu la cursul ala de leadership.

Primele doua milestones au fost trecute cu succes. Mai avem de strabatut un drumeag usurel, de petrecut un week-end la Predeal, de mers la parintii tai de cateva ori, si la ai mei de doua ori doar, si dupa, toate semnele spun ca urmeaza cererea in casatorie.

Si dupa - o sa traim fericiti..Taram pam pam... pana la adanc batraneti!

Hahaha, iubitule, stii cat de mult te iubesc, asa-i?

Nu fii suparat. Tie o sa iti fie cel mai bine alaturi de mine. Stiu deja de ce ai nevoie: de o femeie adevarata, puternica, sigura pe ea, independenta, de o femeie lider. Mi-au spus la cursul de leadership ca am stofa de lider.

Nu uita sa ma iubesti, iubitule, si nu uita sa imi aduci inelul acela cu piatra.

Ne asteapta un viitor glorios impreuna, iubitul meu.

Nu fii suparat, eu doar atat vreau, sa ma iubesti.

=======================================================================

Doamna psiholog, imi puteti imprumuta si mie oja de unghii? Cea rosie?

Bine a zis mama, mai bine divortata decat singura.
Macar stii si tu cum a fost, sa fii in randul lumii, sa fii maritata.
Te respecta si pe tine lumea altfel. Poti sa mergi cu capul sus. Oricum, daca nu merge, ce poti sa faci, te desparti linistita. Macar ai incercat.

Nu o sa ma supar, iubitul meu, daca nu merge. Nici tu nu trebuie sa fii suparat. Stii doar ca nimic nu dureaza pentru vesnicie.

Ma iubesti, iubitule, nu-i asa?

Si de atunci, nimic nu a mai fost la fel.

Ziua a treia

Taiata in doua, burta balenei s-a uscat pe margini. Sangele s-a inchegat in grupuri de celule mici, speriate la inceput. Omuletii negri au iesit fiecare din spatele unei coaste rupte. Condusi de o femeie imbracata in sange, au iesit in ritmuri de mars pe partea stanga, si au luat-o spre est.
S-au stabilit in globul ocular. Au dereticat jumatatea aceea a creierului si au pus perdele frumos mirositoare, albe, spalate in prealabil cu Tide. Au nascut multi copii, in fiecare zi, pe care eu i-am primit ca visele mele, mirandu-ma de unde stiu atatea limbi straine.
Sunt inca acolo, in spatele globului ocular.
Si spala inca perdeaua cu Tide.

Celalalt grup a fost mai lenes. Se plangeau omuletii mereu ca nu pot traversa linia imaginara catre suflet din cazua mirosului greu de lancezeala. Eu i-am asteptat cu paine si sare mult timp, la intrarea in suflet. Am pus stegulete colorate si am plantat flori felurite, frumos mirositoare, sa ii ghideze in spatele mirosului lanced.

Nu stiu cine e de vina.

Bunaoara, pana deunazi, erau organizati in grupuri tematice. Eu mi-am pus toata increderea in grupul tematic cu numarul 1, care avea datoria sacra fata de mine sa intercepteze bataia inimii si sa o urmeze. Dar omuletii s-au lasat furati pe drum de minuni. Admira.
Eu ii astept inca la intrarea in inima. Sa vina. Sa pot sa traiesc.