Povestea omului care si-a pierdut visul sau a inimii confiate

Mi-am cumparat o inima confiata, sa o pun ca brosa la camasa mea de birou.

In felul acesta, colegii vor sti ca am o inima predispusa la impliniri, dar pe care eu, prin liberul meu arbitru, am ales sa o afisez ca fiind confiata.

Am dejucat in felul acesta planurile surorii mele, Bucuria, de a ma vedea purtand lacrimi in ochi.

I-am spus ca lacrimile sunt doar risipa de apa si sentiment.

Oare ce se intampla daca iti pierzi viziunea?

Adeseori ne intalnim intr-o statie de alimentare a cartului.
Mananci un sandvis cu sunca, invelit in staniol de mama ta.
Nu mai inteleg nimic.
De ziua mea, imi doresc un oracol din Delphi sa fie schimbat pe cartul meu de jucarie.

Fac slalom printre zambete nocive zi de zi.
Fac slalom printre gandurile mele, asemeni sensurilor de pe autostrada.
Sunt aceleasi dureri batatorite, asfaltate proaspat
De toamna, de lame ascutite, de flori uscate, de morminte pitoresti,
Ganduri de martiri si de manunchi de sanse,
Ganduri de zile senine.

De aur

De aur ti-s bratele lungu pana in catapulte,
De margean ti-s unghiile,
Ti se sparg ochii de lumina,
Iti place sa te oglindesti aievea in vocea mea,
Si intorci cheia ca intr-un robot alambicat care gateste pilaf cu orez si ciorba de pui a la grec in fiecare zi de marti.

Fantoma

M-am imbolnavit aievea,
De visul de dantela roz.
Mi-am zburat creierul,
Satula ca ma doare atat de des,
Imi tiuie capul si mi s-au radiografiat visele prea multe,
M-am stramutat cu sange cu tot in ghiveciul cel de lut al omului fantoma.

Pacait

Si atunci, ma intrebam intruna,
De unde ma asurzeste mersul sacadat al trenului prin mijiri,
De unde am oprit eu musca verde pe pleoape,
De ce i-am legat un bilet porumbelului, si apoi l-am omorat,
L-am pus sa traiasca pe un cos infundat.
De ce e cainele curat, iar parintii opintiti in visele mele,
De ce e pelicula neagra in partea aia a sufletului,
De ce ma traverseaza meridianul 0,
De ce nu mai stiu cum ma cheama si de unde vin.