miercuri, 26 septembrie 2012


Povestea omului care si-a pierdut visul sau a inimii confiate

Mi-am cumparat o inima confiata, sa o pun ca brosa la camasa mea de birou.
In felul acesta, colegii vor sti ca am o inima predispusa la impliniri, dar pe care eu, prin liberul meu arbitru, am ales sa o afisez ca fiind confiata.
Am dejucat in felul acesta planurile surorii mele, Bucuria, de a ma vedea purtand lacrimi in ochi.
I-am spus ca lacrimile sunt doar risipa de apa si sentiment.