joi, 19 ianuarie 2012

Despre istorie sau ce se intampla cu noi

Fiecare are o istorie personală. Una numai a lui, de care este convins, în care crede, de care îşi aminteşte şi de care se leagă cu muuulte fire, să nu cumva să se îndepărteze. Şi care îi dă valoare.

Ce se întâmplă azi în Cluj. E energie. Atâta energie din motive diferite. Am ascultat acum imnul portestatarului. Zice Dan Teodorescu acolo frumos, zice el despre autostrăzi, despre păduri care sunt pe cale de dispariţie, despre cianuri si Roşia Montană, despre un sistem de sănătate. Şi mă gândeam ce ar trece prin minţile multora dinre români. De ce să ne intereseze pe noi de Roşia Montană. Că doar nu am crescut acolo şi nu ne intră nici aurul în buzunar. Sau de autostrăzi. Că putem şi fără. Că doar mergem şi noi prin ţări străine şi trăim acolo civilizat, că ei se ştiu aşa, cum e cu democraţia. Noi suntem nişte copii săraci şi prostuţi aşa, cu puloverele rupte pe la coate, dar altfel cuminţei, ne facem datoria acolo la Uniunea aia, ne plătim dările, nu comentăm prea mult, că doar ce se mai poate face în ţara asta. Nimic, domnle. Numa bine că ne poluăm, poate ne evaporăm undeva în atmosferă, dacă nu reuşim să plecăm la fraţii mai mari, mai civilizaţi, să ne dea ei ceva de mâncare.

La proteste au fost multe persoane de vârsta a treia. Erau prea bătrâni să mai plece de aici, că se leagă omul ăsta patriarhal din România de locuri, de oameni, e mai de modă veche. Dar au ieşit în ţară. Au fost şi studenţi. Care se gândesc să nu plece la fraţii mai mari. Oameni nemulţumiţi.

Din ce am înţeles eu până acum, schimbarea e absolut necesară. Şi benefică.

Până la urmă, fiecare e dator să îşi scrie istoria şi moştenirea pentru viitor. Eu ştiu ce vreau să scriu în istoria mea.

duminică, 15 ianuarie 2012

Portret

Iubitul meu e îmbrăcat în paşi.
Laolaltă cu nopţi, zăpezi şi amintiri troienite,
Mâinile lui cuprind sărutul.

Lumina

Dragostea mea încape într-o coajă de nucă.
Poleită în argintiu, atârnată în Pomul de Crăciun,
Îmi împodobeşte serile cu lumină.
S-au strâns porumbei la ferestre.
"Doamnelor şi domnilor, un fenomen nemai-întâlnit!
Curcubee şi porumbei se strâng în fiecare seară la balconul unui apartament din Cluj."
E mai bine aşa, să o ţin în căuşul palmelor.
E mai linişte şi inima bate acum mult mai disciplinat.

vineri, 6 ianuarie 2012

"Hot chick, in body and soul"

In ziua de astăzi, musai să fii o"hot chick". După am pus un punct. Ca să delimitez clar zona. Păi trebuie să fii "hot" și "chick". A nu se citi "șic". Trebuie să fii hot ca să nu ți-o ia altele mai tinere înainte. Sau, ca să reformulez, pentru că în categoria de vârstă cu care sunt familiarizată din motive obiective, încă nu este cazul a se pune problema având termenul "vârstă" în rol activ, trebuie să îți menții un nivel al hotness-ului ridicat sau foarte ridicat, pentru că trofeul, bărbații, sunt puțini în general, și și mai puțini băieți buni. De bună-seamă, când dai peste unul din specia bărbatului bun și abordabil, la locul lui și cu mintea serioasă, cum s-ar zice o partidă bună, nu trebuie nici în ruptul capului să îl lași să plece. Trebuie să fii fată deșteaptă, ce mai, să fii și hot, nu numai deșteaptă. Adică așa, să faci imposibilă o incursiune a numitului în camera neprihănită a vreunei alte domnițe. E competiție, domnule, și economia de piață se extinde vertiginos pe toate piețele. Criza e peste tot și trebuie să ai grijă să îți menții toate simțurile ascuțite și avantajele competitive constante în valoare și manifestare.
Până la urmă, tot la rolul social pe care l-ai împrumutat de la mama și bunica ajungi. Așa că tânăra speranță proaspăt angajată, cu cv-ul la butonieră și limbile străine la purtător, după ce muncește pe brânci să demitizeze mitul femeii la cratiță, după ce se emoționează vădit la gândul programelor corporatiste de promovare a tineretului feminin în poziții de conducere și de asigurare a echilibrului dintre viața profesională ți cea personală, se întoarce cu zâmbetul pe buze acasă și cu pantalonii călcați, reverul aranjat și cămașa scrobită și, zâmbitoate ca o floricică, se preschimbă pe dată în prietenă sau, după caz, soție, mamă și fiica iubitoare, cu un șorțuleț înflorat și cu tigaia Dry Cooker în mână. Pregătită să își demonstreze dexteritățile culinare dobândite, cel puțin teoretic, la un curs on-line de gătit, curs la care a luat parte după orele de serviciu.
Și e și hot. Și fără cearcăne, mereu proaspătă, nu vorbește murdar și mănâncă cu gura închisă. Un amestec de feminitate și putere, menit să înduioșeze inima prințului care a catadicsit să își arunce o geană și să o salute în grabă.
Albinuța noastră trebuie să fie, în lumea pe care o văd eu pe geamul mașinii în fiecare dimineață, o super woman. Hot in body and soul. Hot chick. Să zâmbească și să performeze. Așa e moștenirea genetică, cea culturală și altele și altele, moșteniri pe care ne lăudăm că le aruncăm pe fereastră ca oamani culți ce suntem, dar pe care le ambalăm numai un pic mai dichisit.
Partea faină din toată povestea e că tipa asta hot chiar există. Și e hot în trup și suflet. Și poate să fie zâmbăreață ca o zambilă când ajunge seara la 7 acasă. Dar mai lăsați-o moale cu băieții buni pe care trebuie să îi poarte la rever.Atârnați așa, ca gândacii. Și care îi oferă ei echilibru.
Echilibrul ăsta vine doar din repsect pentru tipa asta hot.

Dar again, ce știu eu? Mai am timp să revin și să mă razgândesc.

Am o întrebare pentru voi, fetele hot. Îl mai așteptați pe Făt-Frumos?

luni, 2 ianuarie 2012

Povestea sacului fără petec sau a omului vid

(Versurile sunt rostite de o voce gravă, masculină, sacadat. După ce versurile sunt rostite, se așterne tăcerea, timp de câteva secunde, apoi vorbește personajul. Personajul se mișcă uneori greoi, amintind de mișcările unei marionete, alteori se poartă asemenea unei fetițe inocente. În timp ce sunt rostite versurile intercalate între bucăți de monolog, personajul rămâne nemișcat.
La începutul piesei, Andreea este îmbrăcată cu o pijama roz cu Snoopie. Are părul cârlionțat, blond, lung, și poartă o pereche de ochelari cu lentile foarte groase și cu rame rotunde și mari, care îi acoperă mare parte din față.
 Camera e zugrăvită în roșu puternic, iar de unul dintre pereți stă rezemată o oglindă uriașă. Lângă oglindă se află un cufăr deschis, din care ies o mulțime de cămăși albe și de cravate.)
Amortizare zbang
Amortizare zbang
Am trantit ușa.
A intrat amurgul
A coborat Marele
A mirosit hoitul
A spart autenticul.
I have to grow, to become a team-leader. Este tot ce îmi doresc. Doar o spune lista de priorotăți. Prioritizează, ne-au spus la cursul de time management. And today I can say, cu mâna pe inimă, I have grown. I feel that. Îmi zice și Urania. Pentru cei născuți în zodia Leului, aceasta este o perioadă de mare fecunditate intelectuală. Se anunță promovări la locul de muncă, iar în casa prieteniei și a relațiilor, intrarea planetei Uranus anunță căsătorie, pentru cei singuri, sau o reînodare a relațiilor, pentru cei care au deja o familie.
Uranus intră în casa prieteniei la ora cinci, luni dimineața. Adică azi. Acum e ora șase. Hai, Andreea, grăbește-te să ajungi la serviciu. Hai, hai, lasa-l pe Snoopie să doarmă, pune-ți rochița cea nouă, sacoul cel bleu, îți prinzi părul în coc, cum ai văzut că se poartă și dă bine și...gata de ședință. Mi se pare că am fost tare inspirată să îmi iau Smart Phone. A fost o zi bună, cea de vineri. O să îmi completeze foooarte bine imaginea mea office și professional. Îi dau gata cu atitudinea mea po-zi-ti-vă. În-cân-tă-toa-re. TEAM LEADER. I-am cucerit pe toți. De aia mi-au mărit salariul. Mama a zis că e cazul, după trei ani de muncit pe brânci, de făcut rapoarte, de mărit dioptrii, de scris evaluări, de invoice-at și de scris po-uri și so-uri. TEAM LEADER. În-cân-tă-toa-re.

Dacă ai multe de oferit
Ar fi bine să o faci la banca de împrumutat vise sfărâmate,
Unde ofertele speciale aduc în fiecare zi ceva nou.
Un zâmbet, o cheie, un papuc şi o maşină de tors.
Ieri mi-am cumpărat un tichet de vise,
Intenţionez să mă trezesc în numele lui şi să şchipătez printre litere.
Marele bai e că şanţurile pot apărea de fiecare dată când soarele închide pleoapele
Spre infinit.
O să întârzii. Să am grijă. E numai șapte, dar se cade să ajung mai repede azi. E o ședință importantă. Am și un speech.
I am very happy that you gave me this opportunity of becoming a member of this family, that I got to acquire these values, this culture, that have become very important to me. I feel now that I have grown and I am ready to bring more value to this organization, to bring back what was given to me”. Riiiiiight (Râde). Ce s-ar mai distra Mihai să mă vadă. Dar a meritat. Dacă nu a rămas alături de mine, înseamnă că nu m-a iubit destul. Dar acum, o nouă eră începe. Era Andreea – Team Leader. Doamne, sunt atât de încântată. Dar am muncit destul. Nu m-am lăsat. Am făcut orice. Am demonstrat că sunt a valuable asset for the company. Și știi ce m-a ajutat cel mai mult? Lista de priorități. Asta mi-am dorit și asta am reușit. Nu mai e mult și o să devin responsabilă de o echipă și mai mare, și mai mare, și…atunci să vezi! O sa vizitez tooaaaaată lumea asta. Daaaaaa. Și o sa fac o mulțime de poze și o sa îmi împodobesc toți pereții și o să fiu foarte mândră de mine. Nu-i așa, Nichita? (Se întoarce spre dreapta, unde o poză a lui Nichita Stănescu este atârnată de perete. În tot acest timp, Andreea păstrează la ochi ochelarii supradimensionați).
Să repet: Hi all, thank you for being here, I am delighted to become a team leader and to be a part of this big family. I feel that I have grown a lot and your appreciation is very important for me. My biggest dream has come true…
Nu sunt mincinos. Mă mint pe mine în fiecare zi cu o neruşinare care mă ruşinează la vederea unei foi albe.
Nu sunt naiv, dar mă arunc înainte de a prinde un fir de cer aruncat prin canalul de comuniune.
Nu am dreptate, şi mă plesnesc peste frunte să se deşire nodurile de cravată şi să plece melcul.
A plecat melcul. Nu mai sunt afon de camera lui, dar mă simt cel mai mare ticălos.
Pe tine te aud iepureşte, cu urechile mari, deschise ca nişte trompe.
Tu de ce mă iubeşti?
Bine, bine, dar m-am cam săturat. Sper că de acum o să se schimbe situația. Am de gând să pun piciorul în prag. Să le zic așa, frumos: “Bine, fraților, dar voi credeți că eu sunt aceeași? Păi acum sunt team leader. Nu mai rămân mai mult de 9 ore la serviciu.”
 De ce să se supere? De ce? Le spun frumos, că am și eu viața mea și că viața mea nu se reduce la muncă. Până la urmă…(Stă și privește în sus, pierdută, și deodată devine tristă). Offfff, dar de ce a trebuit să plece? De ce nu a înțeles?
 Trebuia să fiu team leader. Mi-au zis clar cei de la bancă: Fără un salariu ca lumea, nu primiți credit, doamnă. M-au făcut și doamnă. Și cum altfel, cum altfel să îmi iau casă??? Ioiiii, iar o iau razna. Lista de priorități. Team Leader. This is the accomplishment of my biggest dream.
Și dacă se supără? Și dacă o să îmi ia funcția înapoi? Și titlul? Nu,nu,nu, nu se poate. Văd eu. Poate nu le spun chiar azi, nu e o zi potrivită. Până la urmă, o să înțeleagă și ei, doar sunt oameni. O să înțeleagă și oricum, eu sunt în-cân-tă-toa-re. A real asset for this company. Nu o să poată merge mai departe fără mine. Cu toții ma iubesc.
(Zâmbește tâmp, cu ochii goi. Între timp, s-a îmbrăcat corect, cu rochiță neagră, cămașă albă și sacou bleu.)
I am delighted to be a part of this family and I want to thank you all for your confidence and your trust and I am so happy, this is my dream and I promise you I will be loyal and do my best for this company, for this family that I am a part of.
Eu și colegii mei, o mare familie, o să ne iubim și o să mergem împreună la pizza și atunci o să le spun și despre mama și despre Leo și despre Nichita și nu o să mai zică nimeni că sunt mică și prostuță și că nu ma știu impune, și o să mă respecte și o să îmi zâmbească frumos și o sa primesc creditul și la vară îi duc pe ai mei în Turcia sau în Grecia sau în Bulgaria și o să îi cumpăr lui tata ce machetă vrea el și mamei o să îi cumpăr un robot de bucătărie de la Mulinex și după toate astea eu o să îmi iau cinci, nu cinci, șapte zile de concediu și o sa merg la Paris și o să mănânc un croissant și o să stau să lenevesc și o să pictez muuuult, si colorat, și o să primesc multe flori de la Mihai și el o să îmi spună că mă iubește și la serviciu o să ma promoveze și o să fiu iubită și respectată și o să am muuuuulți prieteni și și și și și o să spun la fel de fiecare dată:I am very delighted to work with you and I am very happy, iar ei o să spună: Andreea, you have grown a lot and you are a perfect manager.
(Dintr-o dată, se aude o bubuitură puternică. Încă una, și încă una.
Andreea nu se clintește de pe loc. A patra bubuitură. Andreea se întoarce către geam, își ia ochelarii de la ochi. Dintr-o dată, devine foarte tristă și se uită în jur cu cea mai mare deznădejde.)
Crede şi nu cerceta- principii moderne şi studiu de caz
Axioma nr. 1: Organizarea minţilor în cutii de carton permite păstrarea intactă a ideilor sănătoase

Axioma b: Liftul este altarul timpului pierdut.( N.A. Marcel Proust a fost pedepsit pentru a nesocoti axioma.)
Axioma 3: În coşul de gunoi găseşti dovada perfectibilităţii societăţii. ( N.A. Gunoaiele ierarhizate şi înregistrate dovedesc veridicitatea axiomei nr.1 )
Refren : Ce oraş frumos
   Fabrici şi uzine...

A se repeta neîncetat în cazul dopajului nedorit cu culori.
Vis: M-am trezit încărcat de putere nouă
  Mâna mea are pene de oţel,
  Iar pleoapele mele nu mai clipesc.
  Şoaptele mele şuieră; pot ridica până la infinit braţul stâng,
  Să ating punctul etern.
  Yes!!! Urechile mele nu mai aud nimic.
   Cerul nu mai înseamnă nimic,
   Iar hainele mele arată a...perfect.
  Am găsit omul perfect,
  Ascuns în planul de civilizare al prietenului meu.
  Acum, voi pleca departe.
  M-am civilizat şi nu am decât să caut...
  O gură de canal unde să arunc tot gunoiul scos din mine,
  Tot fluidul vâscos care se zbate în plasticul sticlei reciclabile de cola
  Pielea poroasă
  Şi strălucirea ochilor.
  Se caută marfă la second- hand. 
( Se îndreaptă spre geam și se aruncă. Se aud sirene.
Vocea bărbătească citește tern, fără inflexiuni:
Vineri, o salariată s-a aruncat pe fereastra biroului său. Ea a murit după două ore de agonie”, http://www.strada32.com/forum/ce-se-intampla-la-france-telecom_468.html.
“Astazi se implineste un an de la moartea Ralucai Stroescu, unul dintre managerii multinationalei Ernst&Young”.
http://stiri.rol.ro/Tragedia-Ralucai-nu-a-schimbat-nimic-121240.html)
<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->
<!--[endif]-->

...

Mi-am pus haina cea neagră,
În onoarea fiicei pierdute a Babilonului,
Blocată în căutarea timpului pierdut,
A rămas captivă peste timp, în sfera cea mai mică.
Port negru de aici încolo,
Până când găsesc perla.
Fiica Babilonului își va înființa nemurirea de îndată ce va răsuna Cuvântul dătător de putere.
A murit fiica Babilonului. Arde în flăcări pătrate, sfâșietoare de milă și de pierzanie.
S-a stins perla.
Negrul meu e de mărgean curat,
De lacrimi.

De cealaltă parte a orei 0

De cealaltă parte a orei 0
S-au îngemănat zilele
S-au împreunat arcașii
Au pierdut săgețile
În spatele minutului terminus.
Ai pierdut trenul, iubitule.
Șinele mă dor și mi-au tăiat omoplatul,
Umerii îmi tremură de greutatea visului,
Genele îmi cad una câte una,
Și minutul se apropie ca un vid.
De cealaltă parte a orei 0
Norii au culoarea nisipului scurs,
Ars de femeia făcătoare de figuri în ceară.
Pârjolit, soarele s-a retras în cochilia cerului pierzător.
De cealaltă parte a orei 0,
E totuși frig.