Jurnal de calatorie, sau buburuza pe drumuri

Ziua 1 - Experimentul incepe. Inarmata cu o noua achizitie, m-am hotarat sa va arat cum arata Bostonul in ochii mei, dupa un an si aproape doua luni de locuit aici. Ce vreau sa va arat azi e fata Bostonului dupa ora 5 pm.

Bostonul s-a imbracat de sarbatoare. Desi nu avem zapada (inca), se pregatesc toate cladirile miestuase si sticloase sa isi afiseze straiele sclipicioase.

Fulgi mari din luminite, coronite de brad, funde rosii si cantece de Craciun. Orice magazin primeste consumatorii cu caldura si zambete mai multe decat de obicei. Americanii sunt prietenosi, cred ca aici s-a nascut conceptul de "customer excellence"; oricum, aici s-au nascut parintii marketingului, si se vede. Nu sunt decoruri ostentative, dar ofertele de Sarbatori bubuie peste tot, in vitrine si pe ecranele tabletelor si ale telefoanelor destepte.

Un brad urias, impodobit in auriu si cu ceasuri (ceea ce pe mine m-a bucurat, e un decor neasteptat) troneaza in holul cladirii in care lucrez.

Cam asta e atmosfera de Sarbatori. O atmosfera obisnuita, cu mai mult rosu decat de obicei si cu vanzatori purtatori de scufii de Mos.





Ziua a doua

Aseara am avut petrecerea de sarbatori (nu se numeste neaparat petrecere de Craciun, deoarece nu toti membrii organizatiei sunt crestini si sarbatoresc Craciunul). Petrecerea a avut loc la Institutul de Arta Contemportana, o cladire cu o locatie uimitoare, care si-a demonstrat calitatile speciale mai ales acum, cand intreaga regiune era amenintata de o furtuna de zapada. Pe malul raului, cand fulgii se luptau cu vantul afara, si inghetau imediat ce ajungeau pe pamant, peisajul arata superb, chiar si la lumina stelelor si a lunii. Fumos, frumoasa locatie si frumoasa expozitie.

Linkul spre locatie aici:http://www.icaboston.org/.

Am avut si permisiunea sa pozez unele dintre lucrarile expuse, lucrari ale lui Amy Sillman. Mi-a placut insa imaginea din podea, care nu e nici pe departe o opera de arta:


Cat despre locatie:


Si doza de intelepciune, inainte de manifestarea lui Bachus in jurul meu si dezlantuirea muzicalo-dansanta:

Cat despre dezlanturi...Oh, well, what happened in Boston stays in Boston, si nu fac obiectul acestui blog.

A fost o seara furtunoasa, la propriu si la figurat, si o noua experienta de adaugat pe harta.

Cu bine!


Ziua a doua

Au trecut multe zile de cand am scris ultima data, asa ca ma simt datoare.

Vreau sa va povestesc despre Washington DC.

O calatorie mult mai buna decat ma asteptam, cu mult mai mult soare.

Washington are multe monumente. O simpla cautare pe Google o sa va spuna asta. Si o sa va arate si multe poze, asa ca las motorul de cautare sa va satisfaca curiozitatea in ceea ce priveste generalitatile, iar eu o sa va povestesc despre ce a insemnat pentru mine capitala Statelor Unite ale Americii.

Nu imi plac probele de concizie, dar sunt utile, asa ca: arta si istorie, si prieteni.

Le-am pus separat, pentru ca: Washingtonul are o multime de muzee, iar intrarea este gratuita la toate, lucru surprinzator pentru mine, dar nu si pentru prietenii mei nascuti si cresuti sub steagul american; este normal, pentru ca muzeele sunt administrate din bani publici, adica din banii lor. Fair enough, am zis, aprob si propun sa luam exemplu.

Am vazut schelete de dinozauri, si ramasite din sateliti si din navetele spatiale ajunse pe luna, costume de cosmonaut, toate adevarate. Am mai vazut o multime de familii si de tineri.

Ce m-a impresionat pe mine a fost expozitia dedicata zilei lui Marthin Luther King si istoriei afro-americane. Si o minunata lectie de democratie. Un grup de tineri a pus in scena ceea ce e cunoscut in istorie ca fiind Greensboro Sit In (si acum Wikipedia e de folos: http://en.wikipedia.org/wiki/Greensboro_sit-ins).

Ceea ce m-a impresionat pe mine in tara aceasta este ca rasismul inca exista. Pentru mine, e paradoxal. De asemenea, e paradoxal ca, intr-o tara in care state din est, de exemplu, Massachussets, recunosc casatoria intre persoane de acelasi sex, in ianuarie 2014 in Arizona se discuta dreptul societatilor comerciale de a-si alege clientii sau angajatii pe baza credintelor religioase ale acestora (http://www.economist.com/news/united-states/21597954-state-americans-love-hate-whats-matter-arizona)

O tara a contrastelor. Intr-adevar, mare aventura!

Un comentariu: