duminică, 9 iunie 2013

Ziua a noua

M-am oprit o clipa si m-am uitat in urma.
Am apasat pe Pauza de cativa ani si am fugit sa hoinaresc
Apele, clipele, peretii, dalele de piatra, trupurile, pielea,
Mi-au atarnat atata timp pietrele grele, in buzunarele sufletului,
Si nici macar nu am stiut ca exista.
M-am trezit fara ceasul desteptator.
Am intins mana dupa el, l-am cautat in intuneric
Am asteptat sa sune a descant,
M-a mintit si a ruginit.
Intre timpul de atunci si timpul de acum,
Au napadit buruieni in Calea Lactee
Ti-ai pus ochelari, iubite,
Si ma trezesti in fiecare dimineata la 6.
Sa ma grabesc.
Nu ma mai grabesc.
Abia ce m-am trezit
Lustruiesc desteptatorul si fac lumina in jurul meu
Sa ma incarc de ziua de azi.
Ziua in care m-am nascut pentru a noua oara.
Ziua a opta

Si unde mai pui ca minciunile au crescut in fata casei inalte, verzi cu flori mov, hade, strambandu-se la mine de fiecare data cand ajung acasa. Mi-am cumparat niste ochelari speciali, de pe amazon, care sa ma ascunda de ele si pe ele de mine, Se pot uita la mine cat vor, se pot holba la tobla mea plina cu fapte bune si, inciudate, pot chiar sa se apuce sa strige. Nu imi pasa nici de florile lor mov, nici de spinii lor.
Asa am zis in prima zi.
In noaptea aceea, au inceput sa imi bata in geam, ele, buruienile cele colorate, fosforescente si leganandu-se in ritm de descant. Au crescut si mai mult, sunt si mai inalte, imi bat in geam insistent, se holbeaza la mine cu coltii iesiti in afara, insangerati.
M-am speriat si mi-am luat pixul in mana, sa scriu mult, siruri de cuvinte, sa curga, dincolo de foaia alba de hartie si dincolo de aerul greu din camera mea.
Literele s-au luat de mana si au inceput sa alerge prin camera, speriate. Mi-au spus ca nu sunt atat de puternice incat sa lupte cu buruienile colorate. Ca nici chiar cuvintele cele vechi, incarcate de sens, nu pot sa le faca fata. Pe de alta parte, toate cuvintele cele vechi s-au ascuns in resedintele de vara de pe malul Marii Negre, unde stau in fiecare zi la soare si citesc reviste mondene.
Lumea asta s-a intors cu susul in jos, m-am gandit, si am iesit afara.
Cum m-au vazut, buruienile cele colorate si-au luat ochii cei bulbucati in mana si s-au holbat si mai tare la mine.
Mi-au spus ca nu vor sa ma sperie, ca eu le-am creat, pana la urma, si eu sunt singura persoana care poate sa vorbesca cu ele. Mi-au spus ca vor sa taie razele soarelui, cuvintele viitoare, ca se pregatesc sa invadeze lumea cu intelesuri furate si sa paraziteze foile de hartie. Cuvintele vechi s-au retras, cuvintele noi sunt speriate si nu pot sa apere singure razele soarelui.
M-am hotarat sa lupt.
Am scotocit prin memorie, in cautarea unui inteles vechi, care sa fi ramas alaturi de cuvant, de pe vremea cand imi citea bunica povestile nemuritoare ale lui Ispirescu.
Mi-am scotocit buzunarele gentii de vise, in speranta ca mai e vreun cuvant incarcat pe acolo, dar am gasit doar cioburi de hartie ingalbenita de vreme, cu cuvinte sterse.
M-am pus pe plans.
S-au strans valuri, valuri de lacrimi fara cuvant.
Au inundat cartierul tot, pana la magazinul non-stop de la colt. Pluteau pufuletii si semintele Nut Line pe strada mare. Au venit pescarusii de la Atlantic si le-au pescuit una cate una, ducandu-le ca semn de pace cuvintelor ce vor veni.
Fiindu-le mila de tanti Sofia, care era in magazin si aranja ultimele pungi de pufuleti pe raft, in asteptarea studentilor care tocmai ce incepusera sesiunea, cuvintele viitoare s-au hotarat sa amane operatiunea "taierea razelor soarelui in jumatate".
Minciunile mele imburuienate s-au bucurat si mi-au multumit. In Cartea Cerului s-au sters certificatele lor de nastere si eu am ramas curata, cu memoria plina de jumatati de cuvant, si de povesti nemuritoare.

luni, 3 iunie 2013

Ziua a saptea

Consumatorul Rac

Si imi trimit astia mii de mailuri sa ma tina la curent. Ca au oferte si au ceva nou pentru mine si si-au dat ei seama ce vreau si ce nu vreau si de ce. Stiu, nu va apucati sa ma priviti exasperati, stiu ca e marketing, ca doar sunt in breasla, cum s-ar zice.
Se ia un comportament. Se pune la miscroscop. Se studiaza. Se incadreaza omul intr-o categorie si se numeste "consumator". Si se trage linie si se trece la urmatorul comportament.

Numai va spuneam asa, cum imi trimit ei mie mailuri. Care "ei"? Cei care va trimit si voua. Si va anunta toate cele importante: sa nu uitati sa platiti facturi. Sa nu uitati sa cititi presa. Sa nu uitati sa va setati alarma si sa va retusati profilul si sa verificati contul si conturile si conturile celelalte si sa nu care cumva sa uitati parola, ca...atat a fost destinul vostru virtualo-modern!

Ce m-a apucat acuma damblaua asta cu mailul?

Pai m-am abonat si eu la horoscop, sa imi zica astrele cum imi merge. Ca ma bine-dispune. Colega mea de birou, Neli, e Leu. Si imi povesteste ca, mai nou, campania de marketing se face dupa zodie si ascendent. Ca a incercat sefu' sa adauge variabila asta in ecuatie pentru campania de vandut pantofi. Si cica a mers. De unde si-a dat seama? Revenue, cum zice americanu', ca de la el vine marketingul.
S-a scris cate un mesaj diferit pentru fiecare zodie, au modificat standul in magazin dupa zodii (inclusiv culoarea rafurilor), si s-au impartit fluturasi prin tot orasul. Si au crescut vanzarile. Si acum suntem la moda.

Da. A venit o doctoranda de la ISE ieri sa ii ia sefului interviu. Ca vrea sa scrie un studiu de caz la marketing despre metoda lui revolutionara.

Asa ca m-am abonat la horoscop. Sa imi zica in fiecare zi cum imi va merge. Si de atunci, imi vin mii de mailuri, care ma invata cum sa ma imbrac, cum sa vorbesc, imi spun care imi sunt defectele si calitatile si care imi sunt cuvintele preferate.

Am devenit un consumator Rac.

Neli zice ca mi-au spalat horoscoapele creierul. Ca mi-am pierdut ratiunea.

Eu nu mai cred nimic. Doar ca mi-au blocat astia mailul si nu am vazut la timp factura de la Electrica. Si mi-au taiat curentul. Si nu, Marte nu era degradat, sau retrograd. Whatever. Cum zice americanul.
Ziua a sasea

Stiri

Tastele s-au luat de mana si au pornit la cutreierat alfabetul si la atacat foaia de hartie. De ce se crede ea mai desteapta si mai cu stil. Au citit ele un interviu on-line, in care foaia de hartie marturisea cu stupoare ca nu stie cum pot tastele sa traiasca fixate mereu in acelasi loc, si in grup. Ca ea iubeste independenta si posibilitatea de a alege: sa fie in carte, sa fie un document oficial, o lucrare de control, o foaie de caiet sau o scrisoare. Ma rog, a fi scrisoare nu mai e de mult timp o meserie de viitor pentru o foaie de hartie.
Dar mai sunt si alte alegeri pe care o foaie de hartie, colorata sau alba sau cu patratele sau cu linii poate sa le faca, de indata ce se hotaraste cum vrea sa se metamorfozeze.
In acelasi interviu, foaia de hartie a marturisit, pentru prima data, ca exista un ritual de initiere a foilor de hartie. De fapt, fiecare menire pe care alege o foaie de hartie sa o aduca la indeplinire este pecetluita, la propriu, intr-un ritual la care iau parte toate suratele din breasla. Bunaoara, ea a hotarat sa aleaga sa fie o foaie de hartie intr-o revista de moda. Stie ca zilele ii sunt numarate, dar macar are posibilitatea sa fie lucioasa si sa aduca in fata cititoarelor unul dintre cele mai de pret mesaje de pe pamant: Femeilor, fiti puternice, frumoase, aranjate, independente!
Se simte implinita. A ajuns chiar in poseta unei doamne comisar de la Criminalistica. Acolo s-a intalnit cu o colega de liceu, care a ales sa fie foaie intr-o revista de cultura. "Dilema" ii zice. Plicticoasa rau, rau, foaia respectiva; nu-i de mirare ca a ales asa o soarta...Macar su tiparit-o cu ...respect. Nici vorba de hartie lucioasa. Dar era multumita. Cica a ajuns sa poarte un articol de-al lui Catalin Stefanescu despre un festival de film de la Cluj. Mda. Fiecare cu norocul ei.
Asa, foaia povestea despre ritual.
Ritualul presupune ca, indata ce a marturisit public alegerea unei cariere, foaia de hartie sa fie scrisa cu o penita veche, in coltul din dreapta jos. Foaia trebuie sa aleaga ce caractere va intipari penita. Cateodata, de atata emotie, coltul devine umed, se sensibilizeaza, si hartia e mai subtire in locul acela. Daca foaia de hartie e parte dintr-un caiet, acolo se formeaza colturile.
Si cum s-a ajuns la subiectul acesta sensibil, foaia de hartie vrea sa stabileasca, odata pentru totdeauna, ca nu e vina scolarilor pentru colturile din caiet!
Asa sa se stie!

In buletinul de stiri urmator, va vom prezenta replica tastelor la interviul cu foaia de hartie.