duminică, 21 septembrie 2014

Închipuiri

Închipuirile de când te știu
Au devenit mai vii.
De atunci s-au îmbrăcat în rochii de seară,
Și s-au strâns în stația de autobuz.
Vinerile, de cînd te știu, mă sperie.
E ciudat, căci minutele cu tine sunt îmbrățișate și zburdă lin pe firul de ață.
S-au strâns multe perle și mărgele verzi și roșii în jurul meu,
Le-am pus pe toate la gâtul inchipuirii celei mari.

Efervescent și nesigur

M-am pregătit să scriu, precum
Sufletul s-a pregătit să trăiască în fiecare dimineață.
Cu rigoare.
Cu măsurarea Clipei.
Cu catifeaua privirii
Cu albastrul cerului
Cu verdele mâinilor uriașului.
Se ridică sufletul în spatele pixului de fiecare dată.
Se colorează aerul și se cere un tribut adus
Creatorului.
Iar tu, tu ești atât de plin,
Încât am reușit și de data asta să mă împac în spatele mâinilor tale cu ceea ce aveam de făcut.