Ziua a douazeci si doua

Copilul tremura pe dinauntru la auzul unei muzici nesfarsite de note sidefii
Fac o hora in jurul sufletului lui, in fiecare seara, la apus de lume,
Se destinde Calea Lactee si pornesc ielele la plimbare
Cu umbrelele in mana, cu pantofi cu toc,
Cu fuste peticite de scrisori de amor.
Plange copilul in fiecare seara in amurg
Sa ii pecetluiasca Dumnezeu destinul cu roua,
Sa ii stranga Dumnezeu lacrimile in celule,
Sa ii impietreasca Dumnezeu visele in trunchiuri de copac.