Mi-am promis mie insami ca nu o sa uit.
Nici gustul prajiturii, nici vanilia,
Nici mirosul pielii bunicii,
Nici nucul, sau poarta azurie,
Sau florile, sau soarele, sau amintirile,
Amintirea amintirilor si casa de sub masa din sufragerie.
Casa bunicii a ramas in urma.
Cutia cu scrisori a ramas in urma.
Muzica a ramas in minune.
De fiecare data, la fiecare intoarcere,
Ghemul e din ce in ce mai pufos
Si painea e din ce in ce mai aromata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu