Am avut Timpul la rever,
Mi-a aruncat nisipul in neant
Si atunci,
Timpul tot a fost al meu,
nemasurat si neterminandu-se.
Am mana ta in dreptul inimii,
Desfigurata de atata Timp
Intr-un nor, apoi o pasare, apoi o floare aievea,
Apoi un ban de argint privit de sus, apoi un munte,
Apoi un copac si un rau serpuitor.
S-a strecurat amintirea ta ca o umbra,
In spatele gandurilor mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu