duminică, 18 decembrie 2011

Descânt

Și din câte zile am ales să trăiesc
Și din câte visuri
Și din câte minuni
Și din câte zâmbete
Am oprit minutarul spre nord
Am învartit globul ocular să înceapă să ronțăie timpul
Și am trăit.
Am cladit o minune cu tine, am croșetat un goblen de Paris, îngalbenit de vreme, pentru mama, și o pălărie de paie, pentru tata,
Și le-am atârnat pe toate la uscat pe balcon.
Apoi, am întors globul ocular spre sud.
Am început să zâmbesc
Am oprit viața de acolo și am pornit la plimbare.
Între timp, tu ai murit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu