Toată viaţa mea am fost măturător de stradă. De la vârsta de 8 ani, mai exact. M-a luat tata de mână într-o zi şi, cu o ţigară în colţul gurii, mi-a zis:
„De azi, aduci bani în casă. Nu am de unde să te ţin şi pe tine, şi pe sor-ta.” Şi astea au fost cele mai multe cuvinte pe care mi le-a adresat vreodată tata.
De atunci, mătur în fiecare zi Piaţa Unirii. Încep la 6 dimineaţa, fac pauză la câte două ore, lucrez sistematic. În pauze, fumez câte o ţigară. Îmi place să stau lângă Diverta şi să privesc trecătorii.
Am auzit ca azi ar fi nu ştiu ce zi specială. I-am văzut pe toţi de dimineaţă palizi la faţă. Cămăşile mai scrobite decât de obicei, mâinile mai încleştate pe serviete, claxoanele mai stridente, cucoanele mai înţepate şi cu pomeţii obrajilor mai roşii decât până acum.
Ziarele au venit şi ele, mai târziu, la ghereta amicului meu. Îmi zise, deunăzi: „Auzi, cică e gata. Asta a fost. Ţi-aş zice să fugi, că deseară la şapte se apropie.”
„Ce tot vorbeşti, mă? Că doar acum nu mai vine Securitatea să mă ia. Şi n-am făcut nimic.”
„Mă, atâta îţi spun. Îi gata. Zic să fugi acasă la ai tăi, să te rogi, poate scapi.”
Eu nu l-am înţeles niciodată pe ăsta. Cred că de la atâta citit ziarele, a înnebunit. Cică are el revelaţii din alea, metafizice. Eu atâta ştiu, ţigara mea îi ţigară, nu am dat nimănui în cap, am stat toată viaţa mea la locul meu şi cunosc fiecare piatră din Piaţa Unirii ca pe copiii mei.
Acuma e 7 fără 10. A trecut timpul azi un pic mai lent decât până acum.
De unde ştiu? Păi, de obicei, ajungeam cu mătura până la terasele de pe Eroilor, până la ora asta…
Mă, da’ îs toate goale, terasele. Ce bine, mai puţin de muncă pentru mine.
Eu toată viaţa mea am fost un măturător de stradă, da’ unul cinstit. Cu coloană vertebrală. Cum mi-a zis, într-o zi, profesorul: „Ilie, tu eşti un om cu coloană vertebrală.” Mi-a plăcut. Îmi mai dădea şi mie să citesc, şi câte o ţigară, sau câte un covrig. Mda… Uimitor de întuneric. M-oi aşeza pe banca asta, sunt aşa de obosit. Ce bine că e totul pustiu. Pot să aţipesc şi eu un pic…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu