Si a fost odata, ca niciodata, un om fericit cu el. Multumit. Cu lanturile deschise si cu o inimia larga, zemoasa ca un pepene rosu, dulceag. Si a fost odata ca niciodata o mare de intrebri care inconjurau casa de piatra a omului cu inima de pepene rosu. Cu semne mari si mici, cu fonturi diferite, tasninde de unde nici nu te-ai astepta sa tasneasca asemenea intrebari deschise si sprancenate.

Povestea 10001
Dimineata ma trezesc fix la ora stabilita si deja stiu ce urmeaza sa fac in ziua aceea.
Dimineata...nu, nu, povestea asta trebuie sa fie a unui invingator. Sunt destui invingatori aici. Neschimbati de nimeni. Povestea unui om fericit.
Sa purcedem la drum, deci.
Dimineata ma ia intotdeauna prin surprindere. Sunt un om norocos. M-am obisnuit ochiul cu lumina zorilor, ingalbenita, incatusata, roza, mangaietoae. ma ia de fiecare data prin surprindere, iar asta se simte in cafeaua pe care o pregatesc si o vand clientilor mei.
Boabele murmura multumite in masina de macinat...a pace, a desfrau, a regret; eu zic ca am un simt special al cafelei prajite. "Cafea in cautarea unui suflet ingandurat." Imi place sa ma consider un alchimist.
Doamna de la trei bea cafeaua cu mult lapte si zahar.
Domnisoarei ii place caramelul, iar bancherul bea cafea fara zahar. Cand il asteapta o tranzactie importanta ii pregatesc o cafea cu menta.
In dimineata aceasta, m-am inhamat cu cartea de bucate si am ajuns la timp pentru cafeaua cu vanilie a postasului. Ma cauta deja cu privirea.
Imi place munca mea. Asa ne-au spus la workshop. Mie mi-au spus sa imi repet asta in fiecare dimineata, de cate ori ma simt demotivat. Cand mi-au zis asta, m-am simtit si mai si. Ca un 4 din acela abia tarandu-se pe singurul lui picior.
Nu imi spun asta niciodata. Ajunge sa imi beau cafeaua in fiecare dimineata. Asta le spun si lor: "Ajunge sa va beti in liniste cafeaua. Aveti timp. E al vostru de drept. Nimic altceva. De dilatat, de contractat. Cine stie? De baut cafeaua."