Mi-au crescut aripi din cer si ma mangaie pe crestet.
Nu ma mai ascund, ca nu are rost. Imi pierd rstul si rosturile de imprumut sunt ale dracului. Te mint astia ca poti sa le iei asa, ca pe hainele second-hand, si sa le tii o perioada pana ai un rost al tau. E o mare minciuna. Rosturile sunt individuale si individualizate dupa lectii, mi-au soptit aripile.
Bine ca nu mi-am cumparat un rost second-hand. Il astept pe al meu sa se coaca dincolo de transee. Cred ca nu mai e mult pana atunci si o sa il pot lua in mine. Totul va fi altfel, atunci.
Pentru ca o sa fiu eu, in sfarsit.
Stai! Inca nu e copt si mai e timp. Sa mai copilaresc, am zis, sa ma mai joc de-a adultul si de jobul si de-a gatitul si de-a lumea mare, deschisa ca o foaie de hartie. De-a platitul facturilor si de-a scris cecuri din alea misto, ca in filmele cu americani.
Si de-a litera.
Fiecare dintre oamenii pe care ii cunosc eu sunt adoptati de o litera, care le ceste in inima inca din ziua in care parintii lor se gandesc la ei pentru prima data.
Litera mea e litera T. Scurta si la obiect, intinsa pe orizontala si pe verticala, la fel cum sunt aripile cerului meu.
Intelegeti acum de ce nu pot sa imi iau un rost second-hand?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu