Povestea sacului fără petec sau a omului vid

(Versurile sunt rostite de o voce gravă, masculină, sacadat. După ce versurile sunt rostite, se așterne tăcerea, timp de câteva secunde, apoi vorbește personajul. Personajul se mișcă uneori greoi, amintind de mișcările unei marionete, alteori se poartă asemenea unei fetițe inocente. În timp ce sunt rostite versurile intercalate între bucăți de monolog, personajul rămâne nemișcat.

La începutul piesei, Andreea este îmbrăcată cu o pijama roz cu Snoopie. Are părul cârlionțat, blond, lung, și poartă o pereche de ochelari cu lentile foarte groase și cu rame rotunde și mari, care îi acoperă mare parte din față.

 Camera e zugrăvită în roșu puternic, iar de unul dintre pereți stă rezemată o oglindă uriașă. Lângă oglindă se află un cufăr deschis, din care ies o mulțime de cămăși albe și de cravate.)

Amortizare zbang

Amortizare zbang

Am trantit ușa.

A intrat amurgul

A coborat Marele

A mirosit hoitul

A spart autenticul.

I have to grow, to become a team-leader. Este tot ce îmi doresc. Doar o spune lista de priorotăți. Prioritizează, ne-au spus la cursul de time management. And today I can say, cu mâna pe inimă, I have grown. I feel that. Îmi zice și Urania. Pentru cei născuți în zodia Leului, aceasta este o perioadă de mare fecunditate intelectuală. Se anunță promovări la locul de muncă, iar în casa prieteniei și a relațiilor, intrarea planetei Uranus anunță căsătorie, pentru cei singuri, sau o reînodare a relațiilor, pentru cei care au deja o familie.

Uranus intră în casa prieteniei la ora cinci, luni dimineața. Adică azi. Acum e ora șase. Hai, Andreea, grăbește-te să ajungi la serviciu. Hai, hai, lasa-l pe Snoopie să doarmă, pune-ți rochița cea nouă, sacoul cel bleu, îți prinzi părul în coc, cum ai văzut că se poartă și dă bine și...gata de ședință. Mi se pare că am fost tare inspirată să îmi iau Smart Phone. A fost o zi bună, cea de vineri. O să îmi completeze foooarte bine imaginea mea office și professional. Îi dau gata cu atitudinea mea po-zi-ti-vă. În-cân-tă-toa-re. TEAM LEADER. I-am cucerit pe toți. De aia mi-au mărit salariul. Mama a zis că e cazul, după trei ani de muncit pe brânci, de făcut rapoarte, de mărit dioptrii, de scris evaluări, de invoice-at și de scris po-uri și so-uri. TEAM LEADER. În-cân-tă-toa-re.

Dacă ai multe de oferit

Ar fi bine să o faci la banca de împrumutat vise sfărâmate,

Unde ofertele speciale aduc în fiecare zi ceva nou.

Un zâmbet, o cheie, un papuc şi o maşină de tors.

Ieri mi-am cumpărat un tichet de vise,

Intenţionez să mă trezesc în numele lui şi să şchipătez printre litere.

Marele bai e că şanţurile pot apărea de fiecare dată când soarele închide pleoapele

Spre infinit.

O să întârzii. Să am grijă. E numai șapte, dar se cade să ajung mai repede azi. E o ședință importantă. Am și un speech.

„I am very happy that you gave me this opportunity of becoming a member of this family, that I got to acquire these values, this culture, that have become very important to me. I feel now that I have grown and I am ready to bring more value to this organization, to bring back what was given to me”. Riiiiiight (Râde). Ce s-ar mai distra Mihai să mă vadă. Dar a meritat. Dacă nu a rămas alături de mine, înseamnă că nu m-a iubit destul. Dar acum, o nouă eră începe. Era Andreea – Team Leader. Doamne, sunt atât de încântată. Dar am muncit destul. Nu m-am lăsat. Am făcut orice. Am demonstrat că sunt a valuable asset for the company. Și știi ce m-a ajutat cel mai mult? Lista de priorități. Asta mi-am dorit și asta am reușit. Nu mai e mult și o să devin responsabilă de o echipă și mai mare, și mai mare, și…atunci să vezi! O sa vizitez tooaaaaată lumea asta. Daaaaaa. Și o sa fac o mulțime de poze și o sa îmi împodobesc toți pereții și o să fiu foarte mândră de mine. Nu-i așa, Nichita? (Se întoarce spre dreapta, unde o poză a lui Nichita Stănescu este atârnată de perete. În tot acest timp, Andreea păstrează la ochi ochelarii supradimensionați).

Să repet: Hi all, thank you for being here, I am delighted to become a team leader and to be a part of this big family. I feel that I have grown a lot and your appreciation is very important for me. My biggest dream has come true…

Nu sunt mincinos. Mă mint pe mine în fiecare zi cu o neruşinare care mă ruşinează la vederea unei foi albe.

Nu sunt naiv, dar mă arunc înainte de a prinde un fir de cer aruncat prin canalul de comuniune.

Nu am dreptate, şi mă plesnesc peste frunte să se deşire nodurile de cravată şi să plece melcul.

A plecat melcul. Nu mai sunt afon de camera lui, dar mă simt cel mai mare ticălos.

Pe tine te aud iepureşte, cu urechile mari, deschise ca nişte trompe.

Tu de ce mă iubeşti?

Bine, bine, dar m-am cam săturat. Sper că de acum o să se schimbe situația. Am de gând să pun piciorul în prag. Să le zic așa, frumos: “Bine, fraților, dar voi credeți că eu sunt aceeași? Păi acum sunt team leader. Nu mai rămân mai mult de 9 ore la serviciu.”

 De ce să se supere? De ce? Le spun frumos, că am și eu viața mea și că viața mea nu se reduce la muncă. Până la urmă…(Stă și privește în sus, pierdută, și deodată devine tristă). Offfff, dar de ce a trebuit să plece? De ce nu a înțeles?

 Trebuia să fiu team leader. Mi-au zis clar cei de la bancă: Fără un salariu ca lumea, nu primiți credit, doamnă. M-au făcut și doamnă. Și cum altfel, cum altfel să îmi iau casă??? Ioiiii, iar o iau razna. Lista de priorități. Team Leader. This is the accomplishment of my biggest dream.

Și dacă se supără? Și dacă o să îmi ia funcția înapoi? Și titlul? Nu,nu,nu, nu se poate. Văd eu. Poate nu le spun chiar azi, nu e o zi potrivită. Până la urmă, o să înțeleagă și ei, doar sunt oameni. O să înțeleagă și oricum, eu sunt în-cân-tă-toa-re. A real asset for this company. Nu o să poată merge mai departe fără mine. Cu toții ma iubesc.

(Zâmbește tâmp, cu ochii goi. Între timp, s-a îmbrăcat corect, cu rochiță neagră, cămașă albă și sacou bleu.)

I am delighted to be a part of this family and I want to thank you all for your confidence and your trust and I am so happy, this is my dream and I promise you I will be loyal and do my best for this company, for this family that I am a part of.

Eu și colegii mei, o mare familie, o să ne iubim și o să mergem împreună la pizza și atunci o să le spun și despre mama și despre Leo și despre Nichita și nu o să mai zică nimeni că sunt mică și prostuță și că nu ma știu impune, și o să mă respecte și o să îmi zâmbească frumos și o sa primesc creditul și la vară îi duc pe ai mei în Turcia sau în Grecia sau în Bulgaria și o să îi cumpăr lui tata ce machetă vrea el și mamei o să îi cumpăr un robot de bucătărie de la Mulinex și după toate astea eu o să îmi iau cinci, nu cinci, șapte zile de concediu și o sa merg la Paris și o să mănânc un croissant și o să stau să lenevesc și o să pictez muuuult, si colorat, și o să primesc multe flori de la Mihai și el o să îmi spună că mă iubește și la serviciu o să ma promoveze și o să fiu iubită și respectată și o să am muuuuulți prieteni și și și și și o să spun la fel de fiecare dată:I am very delighted to work with you and I am very happy, iar ei o să spună: Andreea, you have grown a lot and you are a perfect manager.

(Dintr-o dată, se aude o bubuitură puternică. Încă una, și încă una.

Andreea nu se clintește de pe loc. A patra bubuitură. Andreea se întoarce către geam, își ia ochelarii de la ochi. Dintr-o dată, devine foarte tristă și se uită în jur cu cea mai mare deznădejde.)

Crede şi nu cerceta- principii moderne şi studiu de caz

Axioma nr. 1: Organizarea minţilor în cutii de carton permite păstrarea intactă a ideilor sănătoase

Axioma b: Liftul este altarul timpului pierdut.( N.A. Marcel Proust a fost pedepsit pentru a nesocoti axioma.)

Axioma 3: În coşul de gunoi găseşti dovada perfectibilităţii societăţii. ( N.A. Gunoaiele ierarhizate şi înregistrate dovedesc veridicitatea axiomei nr.1 )

Refren : Ce oraş frumos

   Fabrici şi uzine...

A se repeta neîncetat în cazul dopajului nedorit cu culori.

Vis: M-am trezit încărcat de putere nouă

  Mâna mea are pene de oţel,

  Iar pleoapele mele nu mai clipesc.

  Şoaptele mele şuieră; pot ridica până la infinit braţul stâng,

  Să ating punctul etern.

  Yes!!! Urechile mele nu mai aud nimic.

   Cerul nu mai înseamnă nimic,

   Iar hainele mele arată a...perfect.

  Am găsit omul perfect,

  Ascuns în planul de civilizare al prietenului meu.

  Acum, voi pleca departe.

  M-am civilizat şi nu am decât să caut...

  O gură de canal unde să arunc tot gunoiul scos din mine,

  Tot fluidul vâscos care se zbate în plasticul sticlei reciclabile de cola

  Pielea poroasă

  Şi strălucirea ochilor.

  Se caută marfă la second- hand. 

( Se îndreaptă spre geam și se aruncă. Se aud sirene.

Vocea bărbătească citește tern, fără inflexiuni:

„Vineri, o salariată s-a aruncat pe fereastra biroului său. Ea a murit după două ore de agonie”, http://www.strada32.com/forum/ce-se-intampla-la-france-telecom_468.html.

“Astazi se implineste un an de la moartea Ralucai Stroescu, unul dintre managerii multinationalei Ernst&Young”.

http://stiri.rol.ro/Tragedia-Ralucai-nu-a-schimbat-nimic-121240.html)
<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->
<!--[endif]-->