Fiecare are o istorie personală. Una numai a lui, de care este convins, în care crede, de care îşi aminteşte şi de care se leagă cu muuulte fire, să nu cumva să se îndepărteze. Şi care îi dă valoare.
Ce se întâmplă azi în Cluj. E energie. Atâta energie din motive diferite. Am ascultat acum imnul portestatarului. Zice Dan Teodorescu acolo frumos, zice el despre autostrăzi, despre păduri care sunt pe cale de dispariţie, despre cianuri si Roşia Montană, despre un sistem de sănătate. Şi mă gândeam ce ar trece prin minţile multora dinre români. De ce să ne intereseze pe noi de Roşia Montană. Că doar nu am crescut acolo şi nu ne intră nici aurul în buzunar. Sau de autostrăzi. Că putem şi fără. Că doar mergem şi noi prin ţări străine şi trăim acolo civilizat, că ei se ştiu aşa, cum e cu democraţia. Noi suntem nişte copii săraci şi prostuţi aşa, cu puloverele rupte pe la coate, dar altfel cuminţei, ne facem datoria acolo la Uniunea aia, ne plătim dările, nu comentăm prea mult, că doar ce se mai poate face în ţara asta. Nimic, domnle. Numa bine că ne poluăm, poate ne evaporăm undeva în atmosferă, dacă nu reuşim să plecăm la fraţii mai mari, mai civilizaţi, să ne dea ei ceva de mâncare.
La proteste au fost multe persoane de vârsta a treia. Erau prea bătrâni să mai plece de aici, că se leagă omul ăsta patriarhal din România de locuri, de oameni, e mai de modă veche. Dar au ieşit în ţară. Au fost şi studenţi. Care se gândesc să nu plece la fraţii mai mari. Oameni nemulţumiţi.
Din ce am înţeles eu până acum, schimbarea e absolut necesară. Şi benefică.
Până la urmă, fiecare e dator să îşi scrie istoria şi moştenirea pentru viitor. Eu ştiu ce vreau să scriu în istoria mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu