Ţine-ţi morţii acasă, iubite,
Morţii vii şi morţii morţi,
Strânge-i în camera de zi,
Aliniaţi braţ lângă braţ, sicriu lângă sicriu.
Mortul din sud e limpede, al tău,
Priveşte de sub pleoapele apuse.
Mortul din nord aşteaptă în tăcere
Un vis sfărâmat.
Ţine-ţi morţii cu tine, iubitul meu,
Şi nu te îngriji de drumul lor acasă.
Au lespezi de morminte şi flori mirositoare
Au fiecare suflete hoinare-n zare.
Ţine-ţi morţii în suflet, iubitul meu,
Se strâng mai mulţi în fiecare an, de parcă
Mor oraşe întregi, şi sate întregi, şi oameni cu gândul
Ca aici şă nu se mai întoarcă.
Rămâi cu mine-n taină, iubitul meu,
Te ascund în pânză de mărgean
Te duc aievea în camera de ieri, iubitul meu,
Şi nu-ntreba dacă mi-s eu sau nu,
Doar stai ascuns, şi nu vorbi cuvântul
O să trezească timpul şi-o să plece
Minutul, rostogolit în pagina mea vie,
Să te găsească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu