Nu o sa se casatoreasca nicicand
Le-au spus oamenii rosii ursitoarelor.
Are trupul intre pietrele A si B,
Si sufletul hoinareste aiurea,
Printre sufletele copiilor din parc, ale doamnelor profesoare si ale doamnelor serviete, ale sotiei domnului primar si ale cainilor imbalosati.
Nu o sa se opreasca la nimic,
Le-au spus oamenii rosii ursitoarelor,
Nici la oftat si nici la a ingemana degete,
Nici la gradini sau la umbre sau la lumini in relief,
Sau la vise sau la mortii putreziti aiurea in nori.
S-au pierdut cuvintele ei de acum in spatele campurilor uriase cu telina verde, si au inmugurit salcami si castani si copaci de dragon.
S-au ajutat, unele pe altele, sufletele, sa moara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu