luni, 2 septembrie 2013

Ziua treizeci şi trei

Sunt tot aici. Mai ştii?
În mine stau. M-am aşezat
Cu degetele lungi spre tine,
murmurând a vis.
Sunt tot aici, te cuprind
din toate părţile fiinţei, şi nefiinţei,
În acelaşi timp.
Iubite, opreşte-te din cerurile tale.
Lasă-ţi stelele deoparte, în partea cerului, cea nouă,
Se vor stinge încet.
Îţi spun, iubite,
Adu-ţi aripile şi şoşonii plini de tină de stele
Încoace,
În Calea Lactee a grijilor mele
E mozaic şi Bach, şi-ngemănat,
Se surpă Azi peste Mâine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu