Bine, mai, si va gandeati ca renunt eu asa de repede. E ziua a doua.

Sa scriem,am zis. De la acelasi calculator, din acelasi living, si …da,e aceeasi canapea neagra aici, pe care am pomenit-o si deunazi.

In metrou, in drumul spre serviciu, vezi tot felul de oameni. E chiar interesant sa stai asa si sa ii studiezi, doar ca nu te poti holba la ei cu adevarat, sau nu poti sa mergi sa le zambesti si sa ii intrebi "How are you doing today?", ca o sa creada ca esti nebun si o sa cheme politia instantaneu, pe motiv ca i-ai agresat. Asa ca, de cele mai multe ori, ma ascund in spatele ziarului si ii studiez de acolo.

Sunt mai multe categorii; nu pot sa va spun clar care dintre ele imi place mai mult. Sunt elevi, cu pantaloni largi, bluze sport de cele mai multe ori, neaparat purtand pantofi sport, care asculta muzica pe tot parcursul calatoriei. Unii dintre ei isi fac temele in metrou; ii vezi cum scot foi peste foi din cate un dosar urias si incep sa scrie.

Mai sunt muncitorii obositi de atata carat de material de constructii, dar cu o veselie in privire pentru care cea de-a treia categorie ar trebui sa ii invidieze. Par tot timpul multumiti si sunt curat imbracati, se saluta zgomotos, iar eu imi inchipui, de multe ori, ca as lua unul dintre ei macar 10 minute la birou, sa inceapa sa rada in hohote, si sa se apuce sa ii imbratiseze pe toti. Ar fi un experiment social foarte interesant, si cred ca ar aparea in ziare a doua zi: "Un muncitor invadeaza cu rasete si voie-buna biroul central al companiei de asigurari X, situat pe Beacon Street, numarul 5, la etajul 40 al cladirii. Angajatii, care tocmai pregateau rapoartele lunare, incearca sa se concentreze pe rapoartele lunare pe care le pregatesc si bat zgomotos la tastatura. Unul dintre manageri isi aminteste prerogativele sale si I se adreseaza muncitorului pe un ton calm, invitandu-l politicos sa paraseasca cladirea. Incidentul se rezolva in 10 minute, fara interventia fortelor de ordine. Deoarece fapta muncitorului nu se incadreaza in nicio categorie pasibila de o condamnare usoara sau macar un avertisment, acestuia I se permite sa paraseasca cladirea insotit, dar fara mare agitatie. Norocosul pleaca doar dupa ce arunca o privire plina de dispret asupra intregului birou."

Si uite ca am ajuns la statia cu pricina: Financial District. Ehehe, aici studiul social e si mai interesant. Membrii categoriei numarul trei ajung la munca, pusi la punct, imbracati la patru ace, pieptanati si cu hainele calcate, cu castile in urechi, ascultand probabil mesaje motivationale. Asteapta aliniati la intrarea in cladire, eficienti, privind drept inainte, gata de lupta. Gata de munca.

"Buna dimineata", imi zambesc automat, cuminte si ordonat; e un zambet eficient.

Cred ca aceasta e categoria mea preferata.

Gata, am plecat; ma grabesc sa imi calc camasa pentru maine.

Noapte buna!