sâmbătă, 25 mai 2013

Si de atunci, nimic nu a mai fost la fel.

Ziua a treia

Taiata in doua, burta balenei s-a uscat pe margini. Sangele s-a inchegat in grupuri de celule mici, speriate la inceput. Omuletii negri au iesit fiecare din spatele unei coaste rupte. Condusi de o femeie imbracata in sange, au iesit in ritmuri de mars pe partea stanga, si au luat-o spre est.
S-au stabilit in globul ocular. Au dereticat jumatatea aceea a creierului si au pus perdele frumos mirositoare, albe, spalate in prealabil cu Tide. Au nascut multi copii, in fiecare zi, pe care eu i-am primit ca visele mele, mirandu-ma de unde stiu atatea limbi straine.
Sunt inca acolo, in spatele globului ocular.
Si spala inca perdeaua cu Tide.

Celalalt grup a fost mai lenes. Se plangeau omuletii mereu ca nu pot traversa linia imaginara catre suflet din cazua mirosului greu de lancezeala. Eu i-am asteptat cu paine si sare mult timp, la intrarea in suflet. Am pus stegulete colorate si am plantat flori felurite, frumos mirositoare, sa ii ghideze in spatele mirosului lanced.

Nu stiu cine e de vina.

Bunaoara, pana deunazi, erau organizati in grupuri tematice. Eu mi-am pus toata increderea in grupul tematic cu numarul 1, care avea datoria sacra fata de mine sa intercepteze bataia inimii si sa o urmeze. Dar omuletii s-au lasat furati pe drum de minuni. Admira.
Eu ii astept inca la intrarea in inima. Sa vina. Sa pot sa traiesc.

Un comentariu: